Povestea strazilor

Capitol  V. Traseul tematic:

„Patrimoniu şi civilizaţia apei în comuna Cristian”

 

Vizitaţi comuna Cristian cu străzile ei numerotate cu cifre romane:

I – Uliţa Poplăcii – Straussenburggasse – Poplaker Gasse

II – Uliţa a nouă, Uliţa Gării – Neugasse, Bahngasse

III – În cânepi – Kletitengässchen

IV – Brückengasse

V – În piaţă – Marktgasse

VI – La/pe răstoacă – „Fless”

VII –  nu are nume

VIII – În cureche – Krautgasse

IX – În luncă – Wiesengasse

X – Bisericii (str.) – Kirchgasse

XI – Uliţa răilor – Harnischgasse

XII – Viilor (str.) – Weingasse

XIII – Râul ăl mic – Hinterbach

XIV – În ungheţ – In den Weiden

XV – În pietriş – Steingasse

XVI – În cloştoră – Klostergasse

XVII – Lungă – Langgasse

XVIII –  XVIIIA – Mühlgasse

XIX – Grădina Popii – Pfarrersgarten

XX – Uliţa Poplăcii – Bei den Zigeunern

XXI – Drumul Gurenilor – Gurenerweg

XXII – Zigeunerschneeberg

XXIII – În cînepi – Hanfparzellen

XXIV – Pe insulă – Auf der Insel

Puţini cristereni mai cunosc astăzi aceste numiri istorice, fiecare stradă având multe istorii şi legende locale strâns legate de edificarea comunei.

Se pune o întrebare: cine şi de ce a „rebotezat” străzile cu cifre romane şi în ce măsură există vreo asemănare între Cristian şi New-York? Oare este unica localitate din România care are numerotate străzile cu cifre romane?

La ultima întrebare este relativ simplu de răspuns şi vom constata că mai sunt localităţi ce se mândresc cu numerotarea străzilor: oraşul Tăuţii Măgheruş (Maramureş), comuna Şag (judeţul Timiş cu 105 străzi numerotate), oraşul Sulina cu principalele bulevarde numerotate, străzile perpendiculare purtând numele unor personalităţi istorice şi literare, etc.

Vă invităm să vizitaţi comuna Cristian cu cele 24 de străzi din intravilanul istoric:

Strada I –Uliţa Poplăcii – Straussenburggasse – Poplaker Gasse

 

Comuna Cristian, atestată documentar la 1223, este situată în vestul municipiului Sibiu (la 10 km) şi în nordul comunei Poplaca, legătura cu această comună făcându-se printr-un vechi drum de hotar, astăzi utilizat doar pentru cultivarea pământurilor şi creşterea animalelor. În Transilvania, Mărginimea Sibiului reprezintă (fără excluderea Ţării Oltului) cea mai importantă zonă etnofloclorică, zonă ce şi-a păstrat identitatea dealungul secolelor.

Mărginimea este o veche vatră de etnogeneză românească, regiune ce şi-a conservat atât specificul agro-pastoral cât şi de leagăn al ortodoxiei transilvane. Deşi, în anul 313, prin edictul împăratului Constantin cel Mare, creştinismul a fost acceptat oficial, în Mărginime,  năvălirile popoarelor barbare dar şi dominaţia străină a amânat – timp de secole – edificarea bisericilor de zid. Românii şi-au păstrat religia construindu-şi biserici de lemn, tăria credinţei fiind greu şi des încercată, dealungul secolelor. Nu întâmplător, în Răşinari, a fost vechea reşedinţă episcopală a Transilvaniei, românii din Mărginime păstrându-şi nealterată credinţa, dar şi obiceiurile şi tradiţiile.

Astăzi, teritoriul administrativ al comunei Cristian este format din trei zone: Cristian I – în lunca Cibinului şi depresiunea Sibiului, Cristian II – pe valea Mărăjdiei şi Cristian III – în staţiunea Păltiniş. Teritoriul administrativ al comunei însumează 7116 ha, din care intravilanul localităţii este 344,39 ha.

Pe acest drum veneau până nu demult, carele transportând varul din cariera de la Poplaca dar şi lemnul pentru construcţii şi foc sau turmele de animale. Astăzi cei 13 km până la Poplaca se fac pe drumul judeţean DJ106E, prin Orlat – Gura Râului – DJ106D, drum modernizat ce constituie centura turistică a municipiului Sibiu, făcând legătura cu comuna Răşinari.

Pe vechea uliţă a Poplăcii – numită de saşi şi landleri – Straussenburggasse, s-a construit în anul 1909 primăria comunei Cristian, spaţiul piaţetei configurând – în timp – un centru administrativ comunal; clădirea impunătoare a administraţiei locale are, în faţă, monumentul eroilor (construit în 1956) şi păstrează în curte una dintre cele mai mari şuri din comună. În spaţiul vechiului grajd de cai şi tauri reproducători au fost amenajate birouri, magazii şi biblioteca publică din Cristian (în 2014). Pe strada I nr. 18, se află dispensarul veterinar, instituţie locală ce deserveşte crescătorii de animale din comună.

Comuna Cristian este înfrăţită cu oraşul Leuven – Belgia, fiind „adoptată” din 16 octombrie 1989, prin „Acţiunea Satele Româneşti”; în perioada 1990-2015 relaţiile dintre cele două localităţi s-au dezvoltat continuu, comunitatea belgiană sprijinind dezvoltarea durabilă a comunei.

 

Die Gemeinde Großau (Cristian) wurde im Jahr 1223 urkundlich attestiert und liegt in einer Entfernung von 10 km westlich vom Munizipium Hermannstadt und nördlich von Poplaka. Der Zugang zur Gemeinde geschieht durch einen alten Grenzweg, der heutzutage für den Ackerbau und für die Viehzucht benützt wird. In Siebenbürgen stellt die „Mărginimea Sibiului“ (ohne das Alt-Land auszuschließen) die wichtigste ethno-folklorische Gegend dar, die im Laufe der Jahrhunderte ihre Identität behalten hat.

Die „Mărginime“ stellt den Ursprung der Entstehung des rumänischen Volkes dar und ist eine Gegend, welche die spezifischen landwirtschaftlichen Traditionen erhalten hat.

 

La commune de Cristian, attestée en 1223, est située à l’ouest de la ville de Sibiu (à 10 km) et au nord de la commune de Poplaca, le lien avec celle-ci se faisant par une ancienne route de frontière, aujourd’hui employée seulement pour le travail de la terre et l’élevage des animaux. En Transylvanie, la région de Mărginimea Sibiului représente (sans exclure le Pays de l’Olt) la plus importante zone ethno-folklorique, qui a préservé son identité à travers les siècles.La région de Mărginime est un ancien berceau d’ethnogenèse roumaine, qui a conservé à la fois son spécifique agro-pastoral, mais aussi un berceau de l’orthodoxie transylvaine.

 

Commune of  Cristian, for the first time mentioned in documents in 1223 is located in the Western part of the city of  Sibiu ( 10 km away) and in the Northern part of Poplaca, the connection with this village is made by an ancient communal border road which is currently used for agriculture and animal breeding. In Transylvania the area called Mărginimea Sibiului represents (without excluding the so called River Olt county) the most important ethno – folkloric area that preserved its identity for centuries.This area, Mărginimea Sibiului, is an ancient cradle of Romanian ethno genesis that preserved its agro – pastoral  characteristic as well as a cradle of Transylvanian Orthodox spirit.

Strada II – Uliţa a nouă, Uliţa Gării – Neugasse, Bahngasse

 

Strada II numită şi „Uliţa a nouă” sau „Uliţa Gării, Neugasse – Bahngasse” este parte a drumului judeţean DJ 106E ce face legătura cu Orlat (6 km), Gura Rîului (9km), respectiv staţiunea Păltiniş (26 km) dar şi cu Sibiel (12 km) – Cacova – Vale – Sălişte (13 km) – Tilişca – Poiana Sibiului – Jina (35 km) – Şugag (47 km  până la DN 67C – Transalpina).

Pe această stradă (la nr. 9), ce a păstrat câte ceva din farmecul de odinioară, s-a deschis primul hotel din comună: Spack Hotel (în 1993), deschis într-o gospodărie săsească autentică situată în vecinătatea vechiului cimitir evanghelic.

Cimitirul evanghelic este al doilea punct de atracţie pentru turiştii saşi sau germani ce vizitează comuna. După exodul saşilor, cimitirul cu vechea capelă reprezintă un veritabil loc de pelerinaj, mulţi copiii sau chiar nepoţi venind în ţinutul strămoşilor şi călcând sfios pe urmele acestora. Pe mulţi îi cheamă amintirile copilăriei, în aceste locuri, în care, parcă, se mai aud ecourile glasurilor străbunilor. Mulţi din bătrânii saşi rememorează momentele când fanfara străbătea comuna, oprindu-se pe aleile vechiului cimitir, unde un cor masiv cânta imnul „Transilvanie, ţară binecuvântată, a belşugului şi forţei”. A vizita cimitirul evanghelic reprezintă o adevărată incursiune în istorie, aici regăsind numele locuitorilor saşi ai Cristianului, generaţii şi generaţii de oameni vrednici care au ştiut să păstreze tradiţiile şi obiceiurile unei comunităţi unite şi harnice. Pe un areal întins, cu acces şi din str. XXIV, cimitirul evanghelic îmbie vizitatorul la reflecţie, smerenie şi respect.

La capătul străzii II se află trecerea peste calea ferată Sibiu – Cristian – Orlat – Sălişte – Vinţu de Jos, cale ferată construită în perioada 1896-1897, interesul statului maghiar fiind accesul rapid la bogăţiile Transilvaniei, situate în centrul provinciei: bazinul aurifer şi de exploatare a lemnului din Munţii Apuseni, centrul metalurgic Hunedoara – Cugir şi bogatele zăcăminte de cărbuni din Valea Jiului, zăcămintele de sare, etc. Astfel, coloana vertebrală a Transilvaniei a fost considerată linia ferată Alba Iulia – Arad (realizată la 1868), legătura cu Sibiu şi Turnu Roşu fiind considerată strategică pentru dezvoltarea relaţiilor cu Regatul României. Staţia Cristian a fost înfiinţată la 3 noiembrie 1897, fiind situată la km 14 +760. Poartă de intrare în comună, staţia CFR Cristian a purtat şi alte denumiri: Cristianul Sibiului s-a numit şi staţia Andrei Şaguna; şi alte staţii au purtat denumiri diferite: staţia Sibiel s-a numit şi Cacova Sibiului, staţia Tilişca – Galeş, staţia Miercurea Sibiului – Gheorghe Lazăr, etc.

 

 

Die II. Straße „Ulița a nouă” oder „Ulița Gării”, deutsch Neugasse oder Bahngasse, gehört zu der Kreisstraße DJ106E, welche die Verbindung zu Orlat/Winsberg (6 km), Gura Râului/Auendorf (9 km), bzw. Hohe Rinne/Păltiniș (26 km), Sibiel/Budenbach (12 km) – Cacova/Krebsbach – Vale/Grabendorf – Săliște/Großendorf (13 km) – Tilischka – Pojana – Jina/Sinna (35 km) – Șugag (47 km bis zur DN 67C – Transalpina) darstellt.

Auf dieser Straße, welche den ehemaligen Zauber behalten hat, bei Nummer 9, wurde das erste Hotel der Gemeinde in einem echten sächsischen Haushalt in der Nähe des evangelischen Friedhofs gelegen, errichtet: Spack Hotel (1993). Der evangelische Friedhof ist der zweite Anziehungspunkt für sächsische oder deutsche Touristen, welche die Gemeinde besuchen.

 

La rue numéro II ou « La nouvelle ruelle » ou « La ruelle de la Gare » est une partie de la route départementale 106E qui fait le lien avec les communes d’Orlat (6 km) et Gura Rîului (9 km), mais aussi avec la station de Păltiniş (26 km) ou bien les communes de Sibiel (12 km) – Cacova – Vale – Sălişte(13 km) – Tilişca – Poiana Sibiului – Jina (35 km) – Şugag (47 km jusqu’à la route nationale 67C –La Transalpine).Dans cette rue, qui a gardé une partie du charme d’autrefois, au numéro 9, a été ouvert le premier hôtel de la commune, Spack Hotel (en 1993), dans une maison saxonne authentique située près de l’ancien cimetière évangélique.Le cimetière évangélique est le deuxième point d’attrait pour les touristes saxons ou allemands qui visitent la commune.

 

Street II,  also known as The New Street or the  Railway Station Street, Neugasse – Bahngasse (in German) represents a part of the county road  and connects Cristian commune  to Orlat (6 km), Gura Rîului (9 km), mountain resort  Păltiniş (26 km) and Sibiel (12 km) – Cacova – Vale – Sălişte (13 km) – Tilişca – Poiana Sibiului – Jina (35 km) – Şugag (47 km  up to County road DN 67C – Transalpina).On this street that has preserve dits old time charm, at no. 9  the first hotel of the locality Spack Hotel was opened (in 1993), inside an authentic Saxon house hold  located near the old Evangelical cemetery . The Evangelical Cemetery ist he second attraction point for the Saxon or German tourists that visit the commune.

Strada III – În cânepi – Kletitengässchen

 

Strada III, numită pe vremuri şi uliţa “În cânepi – Kletitengässchen” aminteşte de una din ocupaţiile caracteristice ţinuturilor bogat scăldate de ape. Cultura de cânepă pe teritoriul României se practică din vremuri imemoriale, scopul fiind confecţionarea îmbrăcăminţii, din fibrele de cânepă îmbrăcându-se tracii, dacii şi sciţii. În perioada medievală fiecare gospodărie avea o mică parcelă pentru cultivarea cânepii. Cristerenii mai vârstnici îşi amintesc că pe aceste terenuri se cultiva cânepa, fiind cultura numărul unu: toată familia trăia din cânepă, cu ea confecţionându-se hainele, lenjeria de pat dar şi ţesăturile din casă. Cu timpul tehnologia a permis o evoluţia în fineţea ţesăturilor, obţinându-se pânzeturi amestecate cu bumbac şi chiar cu mătase. Obţinerea fibrelor nu prezenta probleme majore. După recoltarea manuală (prin smulgere) cânepa se lăsa la uscat, crudă, după care se ducea la topit, snopii de cânepă fiind dispuşi în apă (de baltă sau de râu). În baltă, fiind nămol, apa se încălzea de la soare, fibra ieşind mai moale şi albă; în apă curgătoare, apa fiind mai rece şi temperatura variabilă, fibra ieşea ceva mai aspră şi mai puţin lucioasă. Topitul cânepii ajuta fibra să se desprindă de ţesutul lemnos, tulpinile topite spălându-se şi  apoi uscându-se la soare. Snopul de cânepă topit şi uscat era introdus în meliţă, pentru separarea fibrei de lemn, într-un caer brut. Cu piepteni speciali se pieptăna extrăgându-se fibra scurtă sau câlţii şi fibra lungă sau fuiorul.  Caierul de cânepă este ca şi caierul de lână ce se punea în furcă. Tradiţia cultivării cânepii a fost abandonată deşi se cunosc calităţile ţesăturilor confecţionate din cânepă: o ţesătură în care niciodată nu se transpiră, fiind extraordinar de higroscopică. Cânepa are valoare mare energetică, dar şi valoare medicală, fiind analgezicul din medicina chineză. De asemenea cânepa este singura plantă care omoară buruienile, înlocuind ierbicidele.

Locul plan al plantaţiilor de cânepă era scăldat de apele pârâului Mărăjdiei, pârâu ce uneşte pământurile montane ale sitului Cristian II cu intravilanul Cristian I, pentru a se vărsa în râul Cibin.

Posibil ca în sec. XVIII-lea, pe locul vechilor plantaţii, să înceapă construcţiile gospodăriilor pe strada III, comuna extinzându-se datorită creşterii populaţiei şi nevoilor tinerelor generaţii. Strada III este paralelă cu strada I, urmărind configuraţia grădinilor şi făcând legătura între str. II şi str. XXIII. Este o stradă liniştită, lipsită de zgomotul traficului de pe drumul judeţean şi în imediata apropiere a centrului administrativ comunal.

 

 

Die III. Straße, auch Kletitengässchen genannt, erinnert an eine für die wasserreichen Gegenden typischen Beschäftigungen: den Hanfanbau.

Die Tradition des Hanfanbaus ist mit der Zeit verloren gegangen, obwohl man die Vorteile der Stoffe aus Hanf kennt: ein Stoff, in dem man nie schwitzt, der außerordentlich hygroskopisch ist. Hanf hat sowohl einen großen energetischen Wert, als auch einen medizinischen Wert, da er in der chinesischen Medizin als Schmerzmittel bekannt ist. Der Hanf ist die einzige Pflanze, die Unkraut vertilgt und somit die Herbizide ersetzen kann. Die ebene Fläche der Hanfplantagen wurden von dem Wasser des Mărăjdiei-Baches  bewässert, ein Bach, der die Felder aus Großau II mit der Wohnfläche Großau II vereinigt, um nachher in den Zibin zu münden.

 

La surface plane des plantations de chanvre était arrosée par le ruisseau Mărăjdie, qui unit les terres de montagnes du site Cristian II avec l’intra-muros Cristian I, pour se verser ensuite dans la rivière Cibin.Il est possible que lors du XVIIIème siècle, sur les anciennes plantations l’on ait commencé à bâtir les maisons de la rue numéro III, l’expansion de la commune se faisant dû à la croissance de la population et pour répondre aux besoins des jeunes générations. La rue numéro III est parallèle à la rue numéro I, traçant la configuration des jardins et faisant la liaison entre la rue II et la rue XXIII. C’est une rue paisible, ou l’on ne retrouve pas le bruit du trafic des voitures de la route départementale, située dans la proximité du centre administratif de la commune.

 

The plain area for cultivating hemp was laved by the waters of Mărăjdiei brook that unites the mountainous areas of Cristian II site with the built areas of Cristian I,  flowing into the River Cibin. It is likely that, in the 18th century, on the sites of the ancient hemp plantations the inhabitants started the building of the households on Street III, the locality extended because the population grew and also the needs of the younger generations grew as well. Street III is parallel to Street I, following the shape of the gardens and connecting Street II with Street XXIII. This street is noiseless, no traffic noise from the county road and is located nearby the communal administrative center.

Graficăcu o casă tradiţională de pe str.II –  Cristian

Strada IV – Brückengasse

 

Strada IV  – numită de saşi şi landleri Brückengasse – asigură continuitatea străzilor X, V, respectiv II în traversarea centrului comunei, de către drumul judeţean DJ 106 E. Dezvoltată ca principală arteră a comunei şi  legând centrul administrativ de cel cultural şi religios, strada păstrează câteva edificii şi instituţii remarcabile.

Cel mai important edificiu‚ integrat în patrimoniul cultural naţional, este casa muzeu (str. IV, nr. 29). Este singura casă monument istoric din judeţ amenajată ca muzeu, fiind construită în sec. XVIII-lea cu o arhitectură în stil francon. Muzeul inaugurat la 10 iulie 1969 (în cadrul festivalului cultural „Cibinium”), s-a constituit din donaţiile comunităţii. Transformarea locuinţei tradiţionale în monument istoric şi muzeu sătesc a asigurat conservarea „în situ” a acestei case săseşti reprezentative, specialiştii Muzeului Brukenthal sprijiniţi de prof. Göllner, Mihai Haupt şi Sieglinde Bottesch contribuind la salvarea unui patrimoniu mobil valoros pentru civilizaţia rurală săsească din întreg ţinutul.

Pe malul stâng al Iazului Morii se observă Moara comunală (str. IV, nr. 28), iar la nr. 10  atrage atenţia faţada clădirii cu forma frântă. Casa Drotleff, a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice, fiind considerată una dintre cele mai vechi case din ţinut, inscripţia vizibilă de pe faţadă atestând-o la 1573.

La nr. 15, găsim dispensarul uman şi farmacia, vizitarea curţii dezvăluind frumuseţea pridvorului din lemn cu frumoase elemente traforate ce trădează preferinţele estetice ale vechilor proprietari. În istoria localităţii se păstrează data de 1909, ca dată de construcţie a dispensarului uman, în acele vremuri fiind locuinţa medicului.

La nr. 21 este sediul Regiei Publice Locale Ocolul Silvic «CINDREL» ce administrează fondul forestier al C.L.Cristian (3482,4 ha) şi fondul forestier şi păşuni împădurite al C.L.Orlat (3600,4 ha), conform amenajamentelor silvo-pastorale. R.P.L. Cindrel deţine 15 cantoane silvice, din care Cristianul are cantoanele: cantonul spre Rusciori (deal), cantonul 3 Surdu (în zona Păltiniş), cantonul 4 Crăciuneasa (pe râul Mare), cantonul 5 Beşineu (pe muntele Beşineu) şi cantonul 2 Mărăjdie (aparţinând şi de Cristian şi de Gura Rîului). Aici există un solar pentru producţia puietului de molid pentru împăduriri, singura pepinieră a Cristianului fiind în Pădurea Răzilor, la liziera pădurii din Răzi şi graniţa Campusului agro-montan. Încă, nu există un centru de colectare fructe de pădure, aceasta constituind o adevărată oportunitate pentru toţi întreprinzătorii locali. Strada IV se continuă pe “insulă” şi pe teritoriul vechiului sediu al C.A.P.-ului Cristian, vechile hale fiind transformate în hale de producţie în diferite domenii ale întreprinzătorilor locali.

 

Die IV. Straße, von den Sachsen und Landlern Brückengasse genannt, sichert die Kontinuität der Straßen X,V und II, welche das Zentrum der Ortschaft durchqueren und zur Kreisstraße DJ 106E führen. Die Straße verbindet den administrativen Teil mit dem kulturellen und religiösen Teil der Gemeinde und umfasst einige wichtige Gebäude und Institutionen.

Das wichtigste Gebäude, welches zum nationalen kulturellen Erbe gehört, ist das Museumshaus (IV. Straße Nr. 29). Es ist das einzige Haus des Kreises, das als historisches Denkmal gilt und als Museum ausgestattet wurde. Es wurde im 18. Jh. im fränkischen Stil erbaut.

 

La rue numéro IV –appelée par les immigrants allemands et autrichiens Brückengasse – assure la continuité des rues X, V et II, dans la traversée de la commune vers la route départementale 106E. Développée comme une artère principale de la commune, faisant le lien entre le centre administratif et celui culturel et religieux, la rue garde encore quelques édifices et institutions remarquables.L’édifice le plus important, appartenant au patrimoine culturel national, est la maison-musée (au numéro 29). C’est la seule maison – monument historique qui a été aménagée dans le judet, étant bâtie au XVIIIème siècle, ayant une architecture d’inspiration française.

 

Street IV – the Saxons and Landlers called it Brückengasse – ensures the continuity of Streets X, V,  and II in crossing the center of the commune by county road DJ 106 E. It was assigned as the main road of the commune and connects the administrative center to the religious and cultural centers. One can find a few remarkable buildings and institutions on this street.The most important building, included in the national cultural patrimony is the museum house        (29, Street IV). It is the only historical monument house in the county which has been changed into a museum and it was built in the 18th century in a Franken style architecture.

Grafică casa muzeu din Cristian

Strada V – În piaţă – Marktgasse

 

Strada V – “În piaţă – Marktgasse” este situată în vechiul centru cultural şi religios al comunităţii, pe malul drept al râului Cibin. Amenajată cu alei de promenadă şi locuri de popas, parcul central este principalul spaţiu public preferat atât de cristereni cât şi de vizitatorii Cristianului.

Cea mai impozantă clădire este şcoala cu clasele I-VIII, construită în perioada 1904 -1905, după planurile preotului Josef Georg Konnerth. Istoria învăţământului în Cristian datează de câteva secole, prima atestare fiind la 1504, an în care este consemnat documentar un “dascăl”, pentru ca în 1570, să fie amintită şcoala particulară unde preda Simon Kuntschius. În paralel cu şcoala germană – “Elementar Volkschule” activa şi şcoala românească (la 1905 – Şcoala Greco-orientală), cele două fiind unite şi preluate de statul român în 1921. Şcoala a cunoscut o serie de reforme administrative şi educaţionale, în 1949 fiind introdus ciclul gimnazial (V-VII);   după exodul saşilor (în 1990) a rămas şcoală cu predare în limba română, limba germană predându-se la singură clasă ce funcţionează cu predare simultană (grădiniţă). Prin activitatea Asociaţiei femeilor, în curtea şcolii s-a construit un internat (cu 2 săli de clasă, dormitor şi 2 locuinţe) cunoscut şi ca vechea grădiniţă, care s-a mutat în sediul actual (din 1935). În curtea actualei şcoli se poate admira noua biserică ortodoxă cu hramurile “Sf. Ioan Botezătorul” şi “Sf. Ioan Gură de Aur”- parohia Cristian II.  Clădirea a fost ridicată în 1901, după planurile aceluiaşi preot, aici funcţionând Căminul Cultural Săsesc (Saal-Zalul) până la preluarea de către comunitatea ortodoxă (în 1998).

În apropierea şcolii, la nr. 7 este casa parohială ortodoxă – Parohia Cristian II şi locuinţa preotului, iar la numărul 23 s-a fondat Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea.

Vechea piaţă a comunei, loc de târg pentru produsele agricultorilor şi meşterilor din Mărginime a cunoscut o transformare profundă, comuna traversând, în ultimii zece ani, un proces de urbanizare continuă, dar şi de conservare a elementelor identitare specific medievale. Vecinătatea râului Cibin, râul care a adus belşug dar şi multe pagube agriculturii locale, asigură localităţii un farmec aparte, fiind singura comună sibiană ce beneficiază de acest peisaj cultural unic, în centrul istoric. Podul Cămerii şi podeţele pietonale, ce asigură accesul facil de pe un mal pe celălalt, invită la promenadă şi cunoaştere. Vechile gospodării şi grădini – deschise privirii călătorului – dezvăluie faptul că cristerenii nu şi-au abandonat ocupaţiile tradiţionale.

 

 

Der alte Marktplatz der Gemeinde, wo landwirtschaftliche Produkte und Arbeiten der Handwerker aus der Mărginime verkauft wurden, erlebte eine große Umwandlung, da die Gemeinde in den letzten zehn Jahren einen Entwicklungsprozess durchmachte. Dabei wurden die Elemente ihrer mittelalterlichen Identität erhalten. Der Zibin hat im Laufe der Zeit der Gemeinde Reichtum gebracht, aber der Landwirtschaft hat er unzählige Schäden zugefügt. Trotzdem verleiht er der Ortschaft einen einzigartigen Zauber. Es ist der einzige Ort im Kreis, der eine einzigartige kulturelle Landschaft im historischen Zentrum besitzt. Die Brücke „Cămerii“ und die anderen kleineren Brücken laden zu Spaziergängen und zum Erkundschaften ein. Die alten Haushalte und die Gärten öffnen sich dem Blick des Reisenden und zeigen, dass die Großauer ihre traditionellen Beschäftigungen nicht aufgegeben haben.

 

L’ancien marché de la commune, lieu pour les foires des agriculteurs et des maitres artisans de la région de Mărginime a connu une transformation radicale, la commune subissant les dernières dix années un processus d’urbanisation continue, mais aussi de conservation des éléments identitaires spécifiques à la période médiévale. Le voisinage de la rivière Cibin, rivière qui a amené de la richesse, mais aussi de nombreux dégâts à l’agriculture locale, donne à la commune un charme particulier, puisqu’elle est la seule commune du judet de Sibiu à bénéficier d’un tel paysage culturel unique, en plein centre historique. Le pont Cămerii et les petits ponts pour les piétons qui assurent l’accès facile d’une rive à l’autre invitent à la promenade et à la découverte. Les anciens ménages et jardins – ouvert aux yeux du passant – dévoilent le fait que les habitants de Cristian n’ont jamais abandonné leurs occupations traditionnelles.

 

The old market place of Cristian, selling place for the products of farmers and craftsmen in the MărginimeaSibiului changed dramatically during the last 10 years, the commune has experienced a continuous urbanization process but also tried to preserve its identity medieval elements. The vicinity of River Cibin, the river that brought abundance but also damage to agriculture in the area gives the commune a special charm, Cristian being the only commune of Sibiu county that has this unique cultural landscape inside the historical center.  The Cămerii bridge and the footbridges ensuring an easy access from one bank to the other invites to walk and knowledge. The ancient households and gardens – open to the traveler’s eye- are living proofs that the inhabitants of Cristian didn’t abandon their traditional occupations.

 

Strada VI – strada VII – Pe Răstoacă – Fless

 

Cele două străzi însoţesc râul Cibin în curgerea lui atemporală, spre Turnişor şi municipiul Sibiu. Ambele pornesc de la Podul Cămerii, strada VI pe malul drept iar strada VII pe malul stâng al râului. Pornind din imediata vecinătate a vechiului centru cultural şi religios al comunei cele două străzi, casele sunt rânduite pe o singură parte a drumului, majoritatea respectând alinierea faţadelor, după regulile nescrise ale coloniştilor saşi. Toate străzile şi-n general construcţiile din vecinătatea bisericii cetate asigură o imagine echilibrată zonei, un tot unitar de mare valoare istorică, ce demonstrează modul ingenios de organizare a spaţiilor şi activităţilor, în gospodării.

Ambianţa calmă a locuirii pe malul râului Cibin este asigurată de susurul lin al văii adânci şi al îndiguirilor trainice. Timp de secole valea Cibinului, cu canalele şi aria de revărsare periodică a dat mari bătăi de cap locuitorilor, lucrările executându-se după tehnologiile epocilor. Istoria cunoscută a comunei nu consemnează perioada când s-a construit actuala albie a Cibinului, rolul acestei noi ramuri fiind de apărare a bisericii fortificate. Apa curată şi nepoluată face posibil pescuitul sportiv autorizat, făcându-se uitate vremurile când numai anumite categorii privilegiate puteau pescui în Cibin. La 1585, râul a fost rebotezat în râul Domnilor – „Herrenbach”, pescuitul fiind permis numai magistraţilor.

Râul Cibin este ultimul şi cel mai important afluent din cursul mijlociu al Oltului. Izvorând din munţii Cindrel şi formându-şi cursul prin unirea a două râuri (Râul Mare şi Râul Mic) născute din rezervaţia naturală a Iezerului Mare şi Iezerul Mic, râul Cibin parcurge peste 80 km pentru a se vărsa aproape de Tălmaciu, lângă gara Podu Olt. Cibinul, prin traseul său este un râu sibian ce scaldă Mărginimea Sibiului şi localităţile Gura Rîului, Orlat, Cristian, Sibiu, Bungard şi Veştem. Principali afluenţi ai Cibinului sunt râul Negru (Sălişte), Hârtibaciu şi Sadu, toate aceste ape curgătoare fiind cea mai importantă zestre naturală moştenită. În ultimul secol comunităţile au învăţat şi s-au străduit să utilizeze această importantă resursă, devenind conştienţi de importanţa economică a râului. Din 1979, acumularea hidroenergetică de la Gura Rîului asigură apa potabilă atât pentru municipiul Sibiu cât şi pentru comunele învecinate. În lunca Cibinului s-a exploatat nisipul şi piatra, existând chiar şi o ţiglărie. Dacă în anii 1902-1906 s-au pavat toate străzile comunei, făcându-se chiar şi şanţuri de scurgere a apelor şi în perioada 1904-1905 s-au îndiguit malurile Cibinului cu pietre mari, în 1960 a fost regularizat râul (prin construcţia unui canal) iar în 1975 s-a amenajat cascada din mijlocul localităţii, în dreptul intersecţiei străzilor VII şi VIII.

 

 

Die beiden Straßen verfolgen den Lauf des Zibins in Richtung Neppendorf und Hermannstadt. Beide beginnen von der Cămerii- Brücke, die Straße VI auf dem rechten Ufer und die Straße VII auf dem linken Ufer. Da sie in unmittelbarer Nachbarschaft zum kulturellen und religiösen Zentrum der Gemeinde stehen, sind die Häuser nur auf einer Seite der Straße aufgereiht, die meisten davon berücksichtigen die Ausrichtung der Fassaden nach den ungeschriebenen Regeln der Sachsen. Alle Straßen und im allgemeinen alle Gebäude in der Nähe der Kirchenburg liefern ein ausgeglichenes Bild der Gegend, eine Einheit mit großem historischen Wert, welche der Beweis einer genialen Organisation der Flächen und Aktivitäten in den Haushalten sind.

 

Les deux rues accompagnent la rivière Cibin dans son écoulement atemporel vers Turnişor et vers la ville de Sibiu. Les deux rues partent du Pont Cămerii, la rue numero VI sur la rive droite et la rue VII sur la rive gauche. Les deux rues partent tout près de l’ancien centre culturel et religieux de la commune, et les maisons sont rangées d’un seul côté de la route, la plupart d’entre elles respectant l’alignement des façades, selon les règles non écrites des colons saxons. Toutes les rues, mais aussi les bâtimentssitués dans la proximité de l’églisefortifiée donnent une image équilibréeà la zone, assurant un tout entier de très grande valeur historique, qui démontre la manière inventive d’organisation des espaces et des activités dans les ménages.

 

The two streeets are located along the River Cibin and accompany the river in its timeless flow towards Turnişor and the city of Sibiu. Both streets start from the Cămerii bridge, Street  VI along the right bank and Street VII along the left bank of the river. Starting from the immediate vicinity of the ancient religious and cultural center of the commune, the houses of the two streets are located only on one side of the road, many of them observing the alignment of facades, according to the unwritten rule of the Saxon colonists.  All the streets and, in general, all the buildings located in the vicinity of the church ensures a balanced image of the area, an unitary whole of great historical value which proves the ingenious way in which the inhabitants organized the plots of land and activities inside their households.

Strada VIII – În cureche – Krautgasse

 

Strada VIII – cunoscută de români ca “În cureche”, iar de saşi “Krautgasse” este prima ramificaţie stradală din DN1, legătura cea mai directă cu vechiul centru. Aproape în paralel cu DJ106E, vechea uliţă VIII, acum modernizată, constituie, pentru cristereni dar şi pentru cei în tranzit, o alternativă de evitare a traficului de pe strada X. În 1975, în dreptul intersecţiei străzii VIII cu strada VII s-a amenajat, pe râu, o mică cascadă ce rupe curgerea lină, monotonă şi controlată a Cibinului. Remarcându-se scăderea nivelul apei în fântânile din gospodării s-a iniţiat investiţia în amenajarea cascadei, fiind considerată unica soluţie pentru reglarea acestui nivel.

Numirea românească a străzii, “În curechi” aminteşte de vremea când în lunca Cibinului se practica pe scară largă legumicultura, curechi fiind denumirea străveche a cunoscutei verze.

În Conscripţia fiscală din 1750, este descris modul cum se lucra pământul din Cristian, în acele vremuri: „Cîmpul le este împărţit în trei părţi de hotar, dintre care două sînt cultivate anual, iar a treia rămîne alternativ în odihnă. Două dintre ele sînt arate cu patru, iar a treia cu şase vite de jug. Ogorul necesită îngrăşăminte la fiecare trei ani o dată.Un cubul de grîu de toamnă, însămînţat într-un an cu fertilitate medie, dă circa zece clăi, alcătuite din cîte 20 de snopi, fiecare claie treierată oferind circa o măsură de grăunţe. Un cubul de ovăz produce circa opt clăi, care apoi aduc cîte o măsură şi un sfert de grăunţe”.

Terenurile din vechea luncă erau renumite pentru legumicultură. În prezent, se face diferenţa între legumicultura ecologică şi cea convenţională bazată pe pesticide şi îngrăşăminte chimice. În ultimele decenii se recunoaşte importanţa alimentară a legumelor obţinute în sistemul de cultură ecologică, valoarea  nutritivă fiind dată de calitatea superioară obţinută în acest mod. În sec. XX-lea legumicultura a fost sectorul agricol cel mai afectat de poluare; aceasta s-a datorat caracterului intensiv de lucrări, reprezentat prin mulţimea de soiuri, specii, hibrizi, etc, dar şi de tehnologiile de culturi succesive şi/sau asociate derulate cu scopul obţinerii de producţii mari pe unitatea de suprafaţă. Pentru producţii mari şi rapide se utilizau o serie largă de insecto-fungicide, stimulatori, erbicide şi îngrăşăminte chimice, toate acestea infestând apele şi reducând valoarea alimentară a produselor.

Pe micile suprafeţe din grădinile gospodăriilor, proprietarii cultivă necesarul de „verdeţuri”, terenurile fiind suficiente pentru  agricultura de subzistenţă. Majoritatea proprietarilor au înţeles să păstreze vechile şuri, în lipsa lor gospodăria putând fi „devastată” de micii curenţi de aer, specifici zonelor de şes şi luncă.

 

 

Die VIII. Straße ist bei den Rumänen als „În cureche“ und bei den Sachsen als „Krautgasse“ bekannt. Sie ist die erste Abzweigung aus der DN1, die direkte Verbindung zum alten Zentrum. Sich parallel zu der DJ106E  befindend, bildet die inzwischen modernisierte Krautgasse für die Großauer und für die Menschen auf der Durchreise eine Alternative zu der sehr befahrenen X. Straße. Im Jahre 1975 wurde vor der Kreuzung der VIII. Straße mit der VII. Straße am Fluss ein kleiner Wasserfall gebaut, welcher die Eintönigkeit des ruhig dahinfließenden Zibins unterbricht. Nachdem man feststellte, dass der Wasserspiegel in den Brunnen der Haushälte gesunken war, wurde in diesen Wasserfall investiert, die einzige Möglichkeit, um den Stand des Wasserspiegels zu regeln.

Die rumänische Bezeichnung dieser Straße „În curechi“ erinnert an die Zeit, als in der Zibinsau Gemüse angebaut wurde, das alte Wort „curechi“ bedeutet nichts anderes als Kraut.

 

La rue numéro VIII, connue par les Roumains sous le nom de « Dans les choux » et par les saxons « Krautgasse », est la première ramification de la Route Nationale 1, constituant le lien le plus direct avec l’ancien centre de la commune. Située presque parallèlement avec la Route Départementale 106E, l’ancienne ruelle VIII est maintenant modernisée et constitue pour les habitants de Cristian mais aussi pour les personnes qui transitent la commune une alternative pour éviter le trafic routier de la rue X. En 1975, au carrefour de la rue VIII avec la rue VII on a aménagé, sur la rivière, une petite cascade, qui rompe l’écoulement paisible, monotone et contrôlé de la rivière Cibin. Cet investissement a été réalisé à cause du constat fait que le niveau de l’eau dans les puits et les fontaines de la commune avait baissé, et ainsi l’aménagement de la cascade a été vu comme unique solution pour résoudre ce problème.L’appellation roumaine de la rue, « Dans les choux » rappelle les temps ou dans la pré du Cibin on pratiquait a grande échelle la culture des légumes, le mot « curechi » signifiant dans l’ancien roumain « choux ».

 

Street VIII – named  by the Romanian inhabitants of Cristian  „În cureche”, and by the Saxon inhabitants as  „Krautgasse” is the first street ramification from DN1 (National Road) an is also the most direct  connection to the old center of the commune. Located almost in parallel to DJ106E (county road), the old street VIII, currently modernized represents, for the inhabitants of Cristian, as well as for the visitors, an alternative to avoid the traffic on street X. In 1975, right on the corner of Street VIII and Street VII a small artificial waterfall was built, waterfall that interrupts the smooth, flat and controlled flow of the River Cibin.   This work was done in order to regulate the household wells water level, because the level was too low, and the engineers decided that this was the only viable solution.The Romanian name of this street In Cabbage”” reminds us the ancient times when the Cibin River meadow was intensely used for  vegetable farming , „cureche” being the regional  ancient word for  cabbage.

Strada IX – În luncă – Wiesengasse

 

Strada IX – numită şi “În luncă – Wiesengasse” este o o ramificaţie stradală, ce uneşte malul Cibinului (str. VII) cu strada VIII.  Numele vechi al străzii aminteşte de lunca inundabilă a Cibinului şi vremurile când braţul de nord al râului avea albia în locul străzii XIII. În lunca Cibinului se exploatează balastru, utilizat atât pe platforma industrială est a Cristianului, cât şi în construcţii.

Până în anul 2006, comuna Cristian nu dispunea de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare. Fiecare gospodărie se alimenta cu apă din fântâna săpată în curtea proprie sau în vecinătate, un sistem ce s-a dovedit că nu era corespunzător din punct de vedere sanitar. Apa din pânza freatică subterană a ajuns puternic poluată datorită activităţii agricole (cu îngrăşăminte chimice), din grajdurile gospodăriilor, a WC-urilor uscate, dar şi a unor puţuri absorbante. Analizele apei au prezentat depăşiri însemnate la conţinutul de azotaţi, amoniu, azotiţi şi coli/litru, demonstrându-se că activităţile umane pot influenţa calitatea şi cantitatea apelor subterane. Situaţia comunei Cristian amplasată în lunca râului Cibin era cu atât mai urgentă cu cât circulaţia apei freatice era mult mai intensă, facilitând poluarea fântânilor. Sistemul alimentării cu apă a comunei este racordat, în prezent, la aducţiunea Gura Rîului – Sibiu, apa brută fiind tratată în staţia de la Poplaca, de aici fiind distribuită pe cele cca. 25 km de reţele, pe străzile comunei. Reţelele de canalizare proprii ale comunei colectează numai apa uzată provenită din gospodării, instituţii şi industria locală, într-o staţie de epurare amplasată în aval de localitate (la cca. 900 m), pe malul drept al Cibinului. Deversarea apelor epurate se face în râul Cibin, staţia respectând normativele sanitare în vigoare.

Pe partea dreaptă a străzii IX este amenajat stadionul „Cibinul” (în anii 1947), terenul existent asigurând condiţii minimale pentru desfăşurarea unor sporturi de masă. Chiar dacă rezultatele echipei locale de fotbal nu au propulsat-o la nivelul fotbalului de performanţă, Cristianul s-a remarcat, la nivel judeţean la tenis de masă pentru elevi, prin organizarea Cupei „1 Decembrie”. Concursul, ajuns la a VIII-a ediţie, atrage numeroşi elevi din şcolile judeţului Sibiu, promovând competiţia şi practicarea sistematică şi independentă a sportului. Să nu uităm cugetarea înaintaşilor noştri latini: „mens sana in corpore sano” – „minte sănătoasă în corp sănătos”, practicarea sportului stimulând competitivitatea, bazată pe corectitudine şi respect, şi contribuind la menţinerea şi întreţinerea sănătăţii.

 

 

Die IX. Straße wird auch Wiesengasse genannt und ist eine Abzweigung, die das Ufer des Zibins (VII. Straße) mit der VIII. Straße vereinigt. Der alte Name der Straße erinnert an die überschwemmbare Zibinsau und an die Zeiten, als der nördliche Arm das Flussbett in der heutigen XIII. Straße hatte. In der Zibinsau fördert man Ballast, der für die Industriegelände östlich von Großau sowie im Bauwesen verwendet wird.

 

La rue numéro IX, appelée aussi « Dans le pré » est une ramification qui unie la rive de Cibin (la rue numéro VII) avec la rue VIII. Le nom ancien de la rue rappelle le pré inondable de Cibin et les temps ou le bras nord de la rivière avait son lit le long de l’actuelle rue XIII. Dans le pré de Cibin on exploite encore le ballast, employé à la fois dans la zone industrielle est de Cristian, mais aussi dans le bâtiment.

 

Street IX – also named “In the Meadow – Wiesengasse”- in German, is a street ramification which connects the bank of the River Cibin (Street VII) with Street VIII.  The old name of the street reminds of the flooding – wise meadow of the River Cibin and the times when the Northern branch of the River had its bed on the present location of Street XIII. There are gravel stone quarries in the meadow of the River Cibin, this is used on the industrial Eastern Field of Cristian, as well as for construction works.

 

 

Strada X – strada Bisericii – Kirchgasse

 

Strada X, cunoscută şi ca strada Bisericii – Kirchgasse, este dominată de aproape opt secole de biserica cetate, cu hramul Sf. Servatius.

Strada X uneşte drumul naţional 1– DN1 de podul peste Cibin, pod numit „Podul Cămerii”; strada se suprapune peste începutul drumului judeţean DJ 106E, fiind vechea uliţă ce unea „Râul ăl Mic” (actuala arteră a străzilor XIII şi XI) cu râul Cibin. Vechea Insulă a Cristianului era cuprinsă între cele două braţe ale Cibinului: actualul iaz al Morii („Canalul Morii”) şi „Râul ăl Mic” („Hinterbach”). Prin devierea cursului Cibinului prin centrul localităţii s-a creat drumul „naţional” (terminat la 1717); strada Bisericii a fost păstrată, fiind considerată printre primele uliţe ale localităţii. Strada X şi-n continuare drumul Cristian – Orlat a fost asfaltată pentru întâia oară în anul 1976, pe această uliţă fiind drumul de acces spre Mărginimea Sibiului dar şi spre Păltiniş; până în 1902 (când s-a construit drumul Răşinari – Păltiniş), din Piaţa Mare – Sibiu trăsurile aduceau turiştii în Cristian; aici călătorii închiriau căruţe ţărăneşti, mai robuste pentru a-i transporta până la baza muntelui.

A trece prin Cristian fără a vizita biserica cetate înseamnă a rata şansa de a cunoaşte localitatea de la înălţimea celor peste 28 metri ai turnului, unul dintre cele mai importante locuri de belvedere. Din turn se poate descoperi atât structura gospodăriilor cât şi modul de viaţă al locuitorilor, aceştia construind în lunca Cibinului o civilizaţie care a progresat, timp de secole. În sec. al XIV-lea, din vechea basilică romanică (fondată în sec. XIII-lea) s-au păstrat primele trei nivele inferioare, construindu-se o biserică hală gotică, reprezentativă pentru puternica comunitatea săsească. Aici a lucrat meşterul sibian Andreas Lapicida (sec.XV-lea) dar şi alte generaţii de meşteri, fiind construite treptat fortificaţiile, curtea ogradă, casa parohială (1800), toate fiind declarate monumente istorice ce demonstrează iscusinţa şi măiestria acestora. În biserică se păstrează altarul – element al artei baroce – achiziţionat în 1719, orga construită de Johannes Hahn (în 1775) şi alte obiecte importante aparţinând patrimoniului cultural naţional românesc.

Incinta bisericii fortificate a fost martora multor evenimente importante din istoria comunităţii, ultimul şi cel mai important fiind vizita regelui Belgiei, Albert al II-lea şi a soţiei sale Paola, în iulie 2009. Evenimentul a fost înscris cu litere de aur în istoria relaţiilor de înfrăţire dintre Cristian şi oraşul Leuven (Belgia), relaţii concretizate prin numeroase activităţi şi acţiuni bilaterale, anuale.

 

 

 

Die X. Straße, auch als Kirchgasse bekannt, wird seit fast acht Jahrhunderten von der Kirchenburg beherrscht, die dem Heiligen Servatius gewidmet ist.

Die X. Straße verbindet die Nationalstraße 1-DN1 mit der Brücke über den Zibin, die „Podul Cămerii“ genannt wird. Zu Beginn überdeckt sie sich mit der Kreisstraße DJ 106E, welche die alte Gasse ist, die den Hinterbach,  „Râul ăl Mic“ genannt, (die heutigen Straßen XIII und XI) mit dem Zibin verband. Die alte Insel von Großau befindet sich zwischen den beiden Armen des Zibins: der Mühlkanal und der Hinterbach. Durch die Umleitung des Flusses durch das Dorfzentrum entstand eine Nationalstraße (1717 beendet); die Kirchgasse wurde erhalten, weil sie eine der ersten Straßen der Ortschaft war.

 

Street X, also known as Bisericii Street (Church Street) – Kirchgasse, is dominated for almost 8 centuries by the fortified church having St. Servatius as patron.Street X connects DN1 – national road to the bridge over the River Cibin – bridge called Cămerii bridge; the street overlaps the beginning of DJ 106E- county road, and was the old lane that connected „the small river” (the current roads of Street XIII and XI) to the River Cibin. The ancient Island of Cristian was located between the two arms of the River Cibin: the current Mill Pond („Mill Channel”) and the  „Small River” („Hinterbach”). By deviating the water course of thge River Cibin to the center of the commune the „national road” (finalised in1717); the Church Street was preserved, it was considered to be one of the first lanes of the commmune.

 

La rue numéro X, connue aussi comme la rue de l’église, est veillée depuis presque huit sicles par l’églisefortifiée, ayant pour patron spirituel Le Saint Servais de Tongres.Elle fait le lien entre la route nationale 1 et le pont sur la rivière Cibin (le pont « Cămerii ») ; elle se superpose sur le début de la route départementale106E, étant la vieille ruelle qui faisait le lien entre « La petite Rivière » (l’actuelle artèreformée par les rues XIII et XI) et la rivière Cibin. L’ancienne Ile de Cristian était formée par les deux bras de la rivière Cibin : l’actuel Etang du Moulin (« Canal du Moulin ») et « La Petite Rivière » (« Hinterbach »). Par la déviation du cours de la rivière Cibin par le centre de la commune, on a créé la route « nationale » (finie en 1717). La rue de l’Eglise a été gardée, considérée comme faisant partie des premières ruelles de la commune.

 

 

Strada XI – Uliţa răilor – Harnischgasse

 

Strada XI – numită de români şi “Uliţa răilor” iar de saşi sau landleri “Harnischgasse” (într-o primă traducere “alee armurii”) este strada ce intră în Cristian, dinspre Săcel; ea se suprapune parţial cu drumul naţional  DN1 – E68 – E81. La vechea şcoală românească (prima intersecţie) strada XI se continuă spre centrul localităţii, ajungând lângă biserica cetate. Astfel strada face legătura cea mai scurtă între intrarea în localitate şi vechiul centru istoric, în simetrie şi cu acelaşi rol cu strada VIII. În această zonă a fost vechiul cartier românesc, zona fiind situată în imediata apropiere a bisericii monument istoric “Buna Vestire”.

Vechea şcoală românească situată la intersecţia străzilor XIII cu XI, a fost construită înaintea primului război mondial, între 1908-1909, la început cu un singur etaj, fiind înălţată în 1948.

Pe partea stângă, la nr. 30, funcţionează grădiniţa Cristian (din 1935), grădina, parcul de joacă pentru copii şi spaţiul amenajat modern făcând-o printre cele mai frumoase grădiniţe din mediul rural judeţean. Căminul cultural a fost construit prin contribuţia cetăţenilor comunei, fiind dat în folosinţă în 1983, aici desfăşurându-se toate marile manifestări ale comunei: întâlniri publice (festivaluri, serbări şcolare, conferinţe, etc) şi manifestări particulare (botezuri, nunţi, parastase, etc).

Trecând pe lângă parcul copiilor, turiştii pot traversa Cibinul pe frumoasa punte pietonală (puntea lui Sepp), aceasta având o amplasare ce permite trecătorilor să admire meandrele râului în lungul şi efemerul drum spre vărsare. Orice vizită prin localitate cuprinde străzile V şi XI, puntea pietonală făcând legătura simbolică între vechile instituţii cultural-educative săseşti şi cele româneşti. Aici s-a amenajat o frumoasă sală, utilizată pentru evenimente ale comunităţii.

Într-un imobil, ce făcea parte din ansamblul bisericii fortificate s-a construit, în 1963, o baie populară; ea a fost deschisă până în 1970, fiind desfiinţată ulterior.

Înainte de intrarea în Cristian pe strada XI, în partea dreaptă, este situat târgul de animale. Pe un teren situat pe malul stâng al Cibinului se organizează, anual, două târguri pentru crescătorii de animale din comună şi Mărginimea Sibiului. În  prima duminică din luna mai şi ultima duminică din luna septembrie (începutul şi finalul sezonului agricol), crescătorii de animale se întâlnesc şi valorifică animalele dar şi produse din gospodărie. Atmosfera tradiţională, cu căruţele ce vin din satele vecine şerpuind pe drumurile de ţară, au făcut din târgul Cristianului, cel mai important târg din apropierea Sibiului.

 

 

Die XI. Straße, von der Rumänen auch „Die Gasse der Schlechten“ bekannt, wurde von den Landlern und Sachsen Harnischgasse benannt (rum. Aleea Armurii). Die Straße stellt die Verbindung zwischen Schwarzwasser und Großau dar. Teilweise überdeckt sie sich mit der DN1-E68-E81. Sie führt an der alten rumänischen Schule vorbei (erste Kreuzung) Richtung Zentrum und gelangt bis zur Kirchenburg. So entsteht die kürzeste Verbindung zwischen der Einfahrt in die Gemeinde und dem historischen Zentrum, eine Rolle, die auch die VIII. Straße hatte. In dieser Gegend war früher das alte rumänische Viertel, das sich in der Nähe der Kirche „Buna Vestire“ befindet, die ein historisches Denkmal ist.

La rue XI, appelée par les Roumains « la rue des méchants » et par les saxons ou les immigrants autrichiens « Harnischgasse » est la rue qui entre dans Cristian, en venant de Săcel ; elle se superpose partiellement sur la Route Nationale 1 (E68 – E81). A l’ancienne école roumaine (au premier carrefour), la rue XI continue vers le centre de la commune, arrivant près de l’églisefortifiée. Ainsi, la rue est le lien le plus rapide entre l’entrée dans la commune et l’ancien centre historique, en symétrie et ayant le mêmerôle que la rue VIII. Dans cette zone se trouvait l’ancien quartier roumain, c’est-à-dire la zone située dans la proximité de l’église « Buna Vestire », qui est un monument historique.

 

Street XI – called by the Romanian inhabitants „Uliţa răilor” (Bad people lane) and by the Saxons or landlers „Harnischgasse” (in a first ancient translation armour lane) is the street that enters Cristian from Săcel; it partially overlaps the national road DN1 – E68 – E81. At the first street crossing, at the old Romanian school, Street  XI is continuing towards the center of the commune, almost reaching the fortified church. Thus, the street ensures symmetrically the shortest connection between the entrance in Cristian and the old historical center and having the same role as Street VIII. The old Romanian district was located in this area, nearby the historical monument Buna Vestire Church.

 

Strada XII – (str.) Viilor– Weingasse

 

Strada XII a fost cunoscută, mult timp, ca uliţa Viilor sau “Weingasse”. Strada începe din mica piaţetă a căminului cultural (inaugurat în 1983) şi, intersectând str. XIII, urcă spre vechea fermă de berbecuţi ce aparţinea ade Industria Cărnii Sibiu. În stânga se poate merge spre Valea Mărului şi Valea Sălcii (printr-o subtraversare pe sub autostradă A1) iar în dreapta la cimitirul comunal ortodox; în cimitir poate fi admirată o frumoasă cruce pictată.  Strada XII înconjoară, practic, cimitirul comunal, un cimitir bine întreţinut, situat în apropierea bisericii ortodoxe „Buna vestire” şi deservind întreaga comunitate.

Vechea denumire a străzii – uliţa viilor – aminteşte de tradiţiile ocupaţionale ale locuitorilor, pe aceste meleaguri.

În conscripţia fiscală din 1750, realizată la dispoziţiile curţii din Viena, este descrisă şi localitatea Cristian. Gross Au (Cristian) este „aşezat la şes, la o milă distanţă faţă de Sibiu. Teritoriul său este doar de fertilitate medie, în parte din pricina pământului de la poalele munţilor, ici-colo nisipos, iar în parte datorită nu rarelor revărsări ale râului Cibin care, băltind pe ogoarele localnicilor, le cauzează deseori pagube deloc neînsemnate. Sătenii nu practică nici un fel de comerţ, cu excepţia desfacerii vinului şi a grânelor proprii. Ei se întreţin, în modul menţionat, anume vinul obişnuind în parte să-l vîndă străinilor interesaţi (care în general sînt români din satele înconjurătoare) în pivniţele proprii, iar o parte fiind cârciumărit în sat. Grânele sînt duse la vînzare la Sibiu, atunci cînd nevoia îi obligă la aceasta”.

Tradiţia cultivării dealurilor cu viţă de vie a ţinut mai mult de patru secole, întinsele vii cu struguri fiind desfiinţate în deceniul opt al sec. XX-lea. Au dispărut astfel soiuri locale dar şi o însemnată sursă de venituri a locuitorilor comunei, o activitate ce a făcut cunoscut Cristianul în întreg ţinutul. Atestarea viilor Cristianului, prin conscripţiile fiscale, demonstrează vechimea acestora dar şi organizarea administraţiilor. La 1750, scopul Conscripţiei a fost de a reaşeza sistemul fiscal pe baze moderne; atunci s-a făcut cea mai completă înregistrare statistică transilvăneană a realităţii din punct de vedere demografic, economic, social şi administrativ (în sec. XVIII-lea). Datele culese în 1750 au fost considerate extrem de valoroase şi autentice, ele constituind fundamentul sistemului fiscal al principatului Transilvaniei până la Revoluţia de la 1848.

De pe dealul Viilor se poate admira peisajul comunei Cristian, aici fiind şi cel mai important loc de belvedere. Fiecare anotimp conferă localităţii şi culmilor munţilor Cindrel o altă aură, specifică şi extrem de interesant de descoperit.

Die XII. Straße war lange Zeit als Ulița Viilor oder Weingasse bekannt. Die Straße beginnt auf einem Marktplätzchen vor dem Kulturhaus (1983 gebaut), kreuzt die XIII. Straße und steigt zur alten Widderzüchterei, die der Industrie für Fleischverarbeitung Hermannstadt gehörte. Nach links kann man zum Apfeltal und Weidental gelangen (unter der Autobahn A1), nach rechts gelangt man zum orthodoxen Dorffriedhof. Am Friedhof kann man ein schön bemaltes Kreuz bewundern. Die XII. Straße umgibt praktisch den Friedhof, der sehr gut erhalten ist und sich in der Nähe der orthodoxen Kirche „Buna vestire“ befindet und der ganzen Gemeinschaft dient. Die alte Bezeichnung der Straße erinnert an die traditionellen Beschäftigungen der Bewohner dieser Gegend.

In der Steuervolkszählung von 1750, die den Bestimmungen Wiens Folge leistete, wird die Gemeinde Großau beschrieben.

Von dem Weinberg aus kann man die Dorflandschaft bewundern, da dieser der beste Aussichtsplatz ist. Jede Jahreszeit verleiht der Gemeinde und den Spitzen des Zibinsgebirges ein anderes Aussehen, das für diese Gegend spezifisch ist und wert ist, entdeckt zu werden.

Street XII was known for many years as the Vineyard Lane or  „Weingasse” (in German) . The street begins from the little square of the Cultural House (founded in 1983) and, by crossing Street XIII, it climbs towards the old lamb farm belonging to Sibiu Meat Processing Factory. Keeping left, one can reach Valea Mărului and Valea Sălcii (via a undercrossing of A1 motorway) and, to the right, one can reach the communal Orthodox cemetery, where one can see a very beutiful painted cross.  Street XII practically encloses the cemetery, which is well preserved and is located near the Orhodox „Buna vestire” Church.The old name of the street – the Vineyard Lane- reminds us of the occupational traditions of the inhabitants of this area.From the Vineyard Hill one can admire the landscape of the commune, this is the most important watching point of Cristian. Each season gives the commune and the tops of Cindrel Mountains a different, characteristic aura, always interesting to discover.

 

La rue numéro XII a été connue longtemps comme la ruelle des Vignes ou « Weingasse ». La rue démarre de la petite place située devant le foyer culturel (inauguré en 1983) et, croisant la rue XIII, elle monte vers l’ancienne ferme de brebis qui appartenait à la Société « l’Industrie de la Viande ». A gauche, on peut aller vers la Vallée Mărului et la Vallée Sălcii (par une route qui passe sous l’autoroute A1), et à droite on peut aller au cimetière orthodoxe de la commune. C’est dans ce cimetière qu’on peut admirer une belle croix peinte. La rue XII contourne le cimetière de la commune, qui est bien entretenu et qui est situé dans la proximité de l’église « Buna Vestire » et dessert toute la communauté.Le vieux nom de la rue, la rue des vignes, rappelle les occupations traditionnelles des habitants de ces terres.De la colline des Vignes on peut admirer le paysage de la commune Cristian, étant le plus important endroit de belvédère. Chaque saison donne à la commune et aux crêtes des montagnes Cindrel un autre visage, spécifique et extrêmement intéressant à découvrir.

Strada XIII – strada „Râul ăl Mic” – Hinterbach

 

Strada XIII şi parţial strada XI s-a constituit pe o veche albie a unuia din braţele râului Cibin. Deşi pe harta iosefină din sec. XVIII-lea această albie apare, se păstrează referiri prin care, aflăm că la 1717, noul drum era finalizat.  Pe această stradă s-a construit, în 1790, biserica ortodoxă „Bunavestire”, monument istoric fondat pe locul unei biserici mai vechi, din lemn.

Biserica de dimensiuni reduse se încadrează în tipologia bisericilor ortodoxe din Mărginimea Sibiului, păstrând frumoase picturi murale, interioare şi exterioare, atribuite lui Stan şi Ioan Zugrav, originari din Răşinari. Pictura originală în frescă (din 1790 şi 1805) a fost restaurată, fiind păstrată şi conservată pentru valoarea artistică şi tehnică, incontestabilă. În patrimoniul bisericii se păstrează şi o serie de icoane, cărţi şi alte obiecte de cult ortodox, mărturii a vechimii şi continuităţii românilor – în Cristian, toate acestea conferind ctitoriei un important rol istoric.

În curtea bisericii se pot admira troiţele din lemn masiv de stejar, cruci ale credincioşilor dar şi impunătorul Monument al eroilor (fondat la 1930), închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.

Pe strada XIII, la nr. 1 găsim casa parohială – Parohia Ortodoxă 1 (construită în 1866); casa este locuinţa preotului paroh, aici fiind amenajată biblioteca parohială şi arhiva bisericii.

Pe aceiaşi stradă (la nr.53) s-a fondat, în 1979 – Staţiunea de Cercetări Zootehnice – în prezent  Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Montanologie Cristian, în structura Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”. Institutul este unic (în România), specialiştii acordând asistenţă tehnică de specialitate în dezvoltarea durabilă a zonei montane, obiectivele centrându-se pe cercetarea ştiinţifică a problematicii complexe a arealului montan şi elaborarea de soluţii şi proiecte de dezvoltare economică şi socială.

Din strada XIII se poate ajunge la Cimitirul comunal dar şi pe vechiul drum spre Rusciori şi în Valea Sălcii şi Valea Mărului. Dealul Viilor, aminteşte de întinsele vii cu struguri şi de tradiţia de peste patru secole a viticulturii, viile fiind desfiinţate în deceniul opt al sec. XX-lea.

Strada XIII era o componentă a principalei artere de circulaţie din sudul judeţului Sibiu – DN1; strada lega până în 2013, Sibiul de vestul ţării, aici dezvoltându-se o importantă zonă industrială, comercială şi de servicii. După inaugurarea centurii Sibiului şi a tronsonului autostrăzii A1 (Sibiu – Sălişte), traficul infernal s-a stins iar circulaţia rutieră s-a redus considerabil, ruta fiind agreată pentru accesul direct în Mărginimea Sibiului.

 

 

Die XIII. Straße und teilweise die XI. Straße wurden im alten Flussbett des einen Zibinsarmes erbaut. Obwohl auf der josefinischen Karte aus dem XVII. Jh. das Flussbett eingetragen war, gibt es Eintragungen, aus denen wir erfahren, dass im Jahr 1717 der Bau der neuen Straße beendet war. Auf dieser Straße wurde im Jahr 1790 die orthodoxe Kirche „Bunavestire“ errichtet, die ein historisches Denkmal ist und auf dem Platz gebaut wurde, wo früher eine alte Holzkirche stand. Die relativ kleine Kirche passt in die Typologie der orthodoxen Kirchen aus der Mărginimea Sibiului, wobei sie innere und äußere Wandmalereien besitzt, die von Stan und Ioan Zugrav aus Rășinari gemalt wurden.

 

La rue numéro XIII et une partie de la rue numéro XI on été formées sur le lit d’un ancien bras de la rivière Cibin. Même si sur la carte de la Transylvanie du XVIIIèmesièclece lit de rivière apparait, on garde encore des textes par lesquels on apprend qu’en 1717 la nouvelle route était finie. Dans cette rue on a construit, en 1790, l’église orthodoxe « Bunavestire », monument historique crééà la place d’une ancienne église en bois.L’église de petite taille rentre dans la typologie des églisesorthodoxes de la région de Mărginimea Sibiului, gardant de très belles peintures murales, à la fois intérieures et extérieures, réalisées paraît-il par Stan et Ioan Zugrav, peintres originaires de Răşinari.

 

Street XIII and partially Street XI were formed on an old river bank of one of the River Cibin „branches „. Although this river bank is mentioned in the ancient 18th century Josephin map, there are also records mentioning that, in 1717, the new road was finalized.   On this street, the Orthodox church „Bunavestire” was built in 1790, historical monument founded on the place where an older wooden church was built.This small church is an orthodox style built one, traditional for the MărginimeaSibiului area, with beautiful inner and outer mural paintings and the artists that painted them seem to be Stan and Ioan Zugrav, from the commune of Răşinari.

Strada  XIV – În ungheţ – In den WeidenStrada XV – În pietriş – Steingasse

 

Străzile XIV şi XV sunt situate pe cele două maluri ale Cibinului, prima pe malul stâng şi a doua pe malul drept, în amonte de centrul istoric al localităţii. Denumirile istorice trădează locurile relativ înguste de dezvoltare a intravilanului, locuri determinate atât de noua albie sinuoasă a râului cât şi de vechile exploatări de pietriş ale comunităţii. Cursul râului Cibin de la vest la est a fost  stabilizat odată cu construcţia barajului pe Râul Cibin şi cu regularizarea şi consolidările albiei cu ziduri de sprijin şi praguri de stabilizare. Timp de secole revărsările apelor Cibinului au afectat localitatea, înălţimea malurilor râului variind de la un metru (în amonte şi aval de Cristian) la cca. 3 m în zona centrală a comunei. Bogata pânză freatică cu un nivel variabil funcţie de precipitaţiile căzute se reflecta rapid în oscilaţiile nivelului râului; apropierea de izvoare şi de bogatele precipitaţii montane au îngreunat luarea unor măsuri de protecţie contra viiturilor. Gospodarul nu păstra grija apei decât în vremurile de secetă când observa că nivelul scăzut al apei freatice din fântână.

Satisfacerea necesităţilor de apă pentru toate activităţile unei comunităţi a ajuns să constituie o problemă complexă, strategică şi în prim-planul oricărei administraţii ce urmăreşte dezvoltarea durabilă a societăţii. Calitatea apelor este influenţată prin poluarea aerului, solului şi a apelor de suprafaţă, iar cantitatea apelor subterane este determinată de nivelul precipitaţiilor (secetă). În sec. XX-lea, creşterea exponenţială a populaţiei globului a condus şi la apariţia unor noi discipline tehnice privind gospodărirea resurselor, inclusiv a apelor. Gospodărirea apelor include noţiunea de proprietate a gospodăriei, neputând fi confundată cu noţiunea de management al apelor (aceasta fiind o activitate de administrare, nu de proprietar al resurselor).

Ca structură geologică lunca Cibinului este constituită predominant din aluviuni grosiere – pietrişuri, nisipuri şi bolovănişuri cenuşii. În masa acestor formaţiuni pot apare lentile de prafuri nisipoase, nisipuri prăfoase argiloase sau uneori mâluri. Grosimea acestor depozite aluvionare ating 5-6 m şi sunt de vârstă recentă cuaternară (holocen superior). În partea de nord a localităţii peste formaţiunile aluvionare ale râului Cibin se întâlnesc şi depozite de pantă (deluvii de pantă), provenite din transportul apelor de şiroire de-a lungul timpului. Prezenţa acestor depozite groase de aluviuni a făcut ca în zonă să se exploateze material aluvionar (balast) atât de necesar în construcţii sau ca material pentru lucrări de terasamente. Gropile formate în urma exploatării balastului s-au transformat în lacuri de agrement. În locul numit „Între şanţuri” pe malul Cibinului, la graniţa dintre Orlat şi Cristian, s-au amenajat patru lacuri piscicole particulare, pe locul fostelor balastiere; aici se poate practica pescuitul sportiv.

Accesul rutier de pe un mal pe celălalt se face pe singurul pod ce leagă cele două maluri chiar în centrul localităţii şi asigură accesul pe DJ 106E, spre Mărginimea Sibiului. Pe acest pod se derulează tot traficul judeţean dar şi cel intern comunal (auto şi cu mijloace hipo, etc). Pietonal cristerenii utilizează cele patru poduri amplasate funcţie de nevoile riveranilor: trei în amonte şi unul în aval de centrul comunei. Bine întreţinute, ele oferă spectacolul curgerii eterne a singurului râu sibian, numit de saşi “Zibin” iar de maghiari “Szeben folyó”.

Râul Cibin, în complexitatea lui, păstrează rezerve mari de valorificare, potenţialul piscicol şi de agrement nefiind pus în valoare.

 

Die XIV. und die XV. Straße befinden sich an den beiden Ufern des Zibins, erstere am linken Ufer, die andere am rechten Ufer oberhalb des historischen Zentrums der Gemeinde. Die beiden Namen verraten die relativ engen Stellen, auf denen man bauen konnte, zum Teil wegen des sich schlängelnden Flussbettes, zum anderen wegen der alten Steinbrüche. Das Flussbett des Zibins wurde von Westen nach Osten durch den Bau des Staudammes von Auendorf und durch das Eindämmen der Flussufer stabilisiert. Jahrhunderte lang beeinflusste das Heraustreten des Zibins aus seinem Flussbett die Ortschaft, da die Höhe der Ufer zwischen 1 m (oberhalb und unterhalb von Großau) und cca. 3 cm in der Gemeinde lag.

 

Les rue XIV et XV sont situées sur les deux rives de Cibin, la première sur la rive gauche et la deuxième sur la rive droite, en amont du centre historique de la commune. Leurs noms historiquesrévèlent les endroits relativement étroits de développement de l’âtredu village, des lieux déterminés par le nouveau lit serpenté de la rivière, mais aussi par les exploitations de pierre de la commune. Le cours de la rivière Cibin de l’ouest à l’est a été stabilisé en même temps que la construction du barrage de Gura Rîului et avec la régularisation et les travaux de renforcement du lit avec des murs et des seuils de renforcement. Pendant des siècles, les débordements des eaux de Cibin ont touché la commune, la hauteur des rives étant de 1 m (en amont et en aval de Cristian)  jusqu’à presque trois mètres dans la zone centrale de la commune.

 

Streets XIV and XV are located on both banks of the River Cibin, the first one on the left bank, the latter on the right bank of the river, upstream the historical center of the commune. The old names of the streets prove that the development built areas in the commune are very narrow because of the winding bed of the river as well as because of the old gravel excavation point. The course of the River Cibin from West to East was stabilized during the building of the Gura Rîului dam, and the river water bed was consolidated and improved via support walls. For centuries, the flooding had a negative effect on the commune, the depth of the river is variable: from 1 m (upstream and downstream the commune) to approximately 3 m in the central area of the Cristian.

 

 

Strada XVI – În cloştoră – Klostergasse

 

Cunoscută, în trecut, ca strada mănăstirii (“Kloser- mănăstire”), astăzi, strada este cunoscută şi pentru sediul Asociaţiei Prietenii Berzelor (la nr. 10). Barza (Ciconia ciconia) a fost considerată de romani o pasăre sfântă “avis pia et benigna” fiind iubită şi de cristereni; Cristianul este renumit pentru numărul mare al berzelor ce  preferă altor locuri din Europa, lunca nepoluată a Cibinului. Barza devenită etalon al dragostei de urmaşi şi al fidelităţii conjugale este considerată o pasăre ce aduce noroc (ferind de spirite rele) şi belşug (fertilizând ogoarele). Pasărea acvatică trăieşte peste 30 de ani (în captivitate), hrănindu-se exclusiv cu animale (insecte, şoareci, şerpi, broaşte, etc). Hrana zilnică a unei familii de berze cu patru pui se ridică la cca 5,8 kg, habitatul de hrănire fiind pe o rază de 800-3000 m de la locul cuibului. Berzele îşi amplasează cuiburile în locuri însorite şi înalte pentru observarea atentă a zonei de hrănire. Cuiburile atent construite (din crengi, paie, iarbă, bălegar, etc) ating dimensiuni mari (1-1,5 m) fiind constituit de o pereche de berze în cca. 8 zile, fiind folosit mai mulţi ani, la rând. Tradiţional locurile de cuibărit erau turnurile bisericilor, coşurile caselor, acoperişul şurilor şi copacii, astăzi fiind amenajaţi suporţi speciali pe stâlpi. Barza locuieşte pe trei continente: venind la sfârşitul lunii martie pentru depunerea de ouă şi creşterea puilor, ele pleacă la sfârşitul verii, în stoluri, spre ţările calde, din Africa de Nord şi vestul Asiei. În Cristian, familia Mirunei Gritu şi Asociaţia Prietenii Berzelor au amenajat un veritabil “azil” – adăpost pentru berzele rănite, ce nu mai pot respecta ciclul anual al pendulării. Experienţa de bună practică a asociaţiei atât în acţiunile de protejare şi conservare a berzei albe cât şi în parteneriatul educativ cu tinerii elevi din şcoală, a făcut cunoscut la nivel naţional, Cristianul, pentru implicarea comunităţii în protecţia naturii.

Comuna Cristian este membră fondatoare a mai multor asociaţii: Grupul de Acţiune Locală (G.A.L.) Mărginimea Sibiului (pentru accesarea proiectelor Leader în dezvoltarea durabilă a regiunii), A.D.I. Eco Sibiu (pentru implementarea şi monitorizarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor în judeţul Sibiu), Asociaţia de Apă Sibiu (pentru îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale populaţiei, extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată), Asociaţia Reuniunea Mărginenilor (pentru dezvoltarea relaţiilor de vecinătate şi colaborare cu comunele vecine) şi Asociaţia Sportivă “Cibinul” Cristian (pentre dezvoltarea sportului în comună). Comuna Cristian este înfrăţită, din 1989, cu oraşul Leuven-Belgia (provincia Brabant).

 

 

In der Vergangenheit kannte man die Straße als Klostergasse (Kloster =rum. mânăstire), heute kennt man sie vor allem wegen dem Sitz des Vereins „Die Freunde der Störche“ (Nr. 10). Der Storch (lat. ciconia ciconia) wurde lange Zeit als heiligiger Vogel betrachtet „avis pia et benigma“ und war auch bei den Großauern beliebt. Großau ist wegen der großen Anzahl an Störchen bekannt, die es bevorzugen, sich ihre Nester in der nicht verschmutzten Zibinsau zu bauen.

 

Connue dans le passe comme la rue du monastère (« Kloster » – monastère), aujourd’hui, la rue est connue aussi pour être le siège de l’Association des Amis des Cigognes (au numéro 10). La cigogne (ciconiaciconia) a été considérée par le romains comme un oiseau béni (« avis pia et benigna ») et elle est à la fois aimée aussi par les habitants de Cristian. La commune est réputée pour le grand nombre de cigognes qui préfèrent le pré non-pollué de Cibin a d’autres endroits d’Europe.

 

Well known in the past as the street of the convent (Kloster – German- convent), today, it is also known because at 10, Street XVI, one can find the seat of Storks Friends Association. The stork (Ciconia ciconia) was considered by the Romans a saint bird „avis pia et benigna” and it is also liked by the inhabitants of Cristian: the commune is famous for the numerous birds that live here and prefer rather than other places in Europe, the unpolluted River Cibin meadow.

 

 

Strada XVII – Lungă – Langgasse

 

Strada XVII, purtând denumirea şi de strada Lungă, divizează parcela de teren limitată de Iazul Morii, râul Cibin şi strada IV, în suprafeţe aproximativ egale, asigurând o bună organizare a terenului intravilanului istoric. Strada XVII asigură legătura cu str. IV prin str. V, stradă ce  delimitează şcoala comunală şi biserica parohiei II, dar şi un sector de gospodării, până la intersecţia cu str.XIX. Pe această stradă s-a demolat, în 1979, ultima casă de lemn, casă ce reprezenta mărturia unei civilizaţii a lemnului, specifice Mărginimii Sibiului.

Conscripţia fiscală din 1750 consemnează bogăţia verde existentă: “acest teritoriu, care include în parte şi munţi, cuprinde păduri destul de întinse şi din abundenţă pentru locuitori, dar pe care le pot folosi în mică măsură, fiind aşezate în parte în locuri periculoase pentru viaţa lor, iar în parte cu totul inaccesibile. Păşuni există şi ele din belşug (…)”.

Mergând pe strada XVII puţine case mai păstrează vechile şi masivele porţi de intrare în gospodării. Acele porţi făceau ca fiecare gospodărie să semene cu o mică cetate, nimeni neputând şti cu adevărat ce se petrece în spatele zidurilor înalte. Primele secole de colonizare, în care saşii au fost nevoiţi să cunoască vitregia invaziilor, i-au învăţat să fie prevăzători. Aşa se explică măreţia fortificaţiilor, dar şi trăinicia gospodăriilor, în toate lucrările de construcţie putând descoperi măiestria vechilor meşteri. În vremurile de început nu erau şcoli, viaţa obligându-i la supravieţuire. Se ştie că prima regiune colonizată de saşi a fost chiar “Provincia Sibiului”, colonizarea “Ţării Bârsei” fiind încredinţată ordinului cavalerilor teutoni.

Primul mare eveniment catastrofal a fost marea invazie tătară (1241-1242), regalitatea maghiară încurajând – ulterior – fortificarea localităţilor. Tehnica de apărare era simplă: toţi locuitorii se refugiau într-o fortificaţie uşor de apărat, gospodăriile fiind abandonate pe perioada invaziilor. În secolul XIV-lea (spre final) a apărut pericolul invaziilor turceşti, după năvălirea din 1491, fortificându-se bisericile de pe pământurile regale (circa 200). Tehnicile diferite de fortificare au condus ca fiecare biserică să prezinte elemente de arhitectură defensivă ce se deosebesc şi asigură construcţiilor unicitate şi autenticitate. Specialiştii au deosebit trei mari grupuri de soluţii: biserici cu incintă fortificată (biserica fiind deloc sau puţin fortificată), bisericile fortificate (elementele defensive fiind dispuse aproape sau în egală măsură pe biserică şi pe incintă) şi bisericile-reduit, (construite, de la-nceput, cu instalaţii şi incinte fortificate).

În jurul bisericii şi şcolii s-a concentrat viaţa comunităţii.

Die XVII. Straße, die auch Langgasse genannt wird, teilt die Parzelle, die vom Mühlbach, Zibin und von der IV. Straße begrenzt wird, in ungefähr gleiche Flächen und sichert eine gute Organisierung der bewohnten historischen Fläche. Die XVII. Straße ist mit der IV. Straße durch die V. Straße verbunden. Diese grenzt die Dorfschule von der Kirche Parohia II und von einem Sektor Haushalten bis zur Kreuzung mit der XIX. Straße ab. Auf dieser Straße wurde 1979 das letzte Holzhaus abgetragen, ein Symbol für die Holzbauerei, die für die Mărginime spezifisch war.

 

La rue numéro XVII, appelée aussi la Longue Rue, divise la parcelle de terrain délimitée par Iazul Morii, la rivière Cibin et la rue numéro IV, dans des superficies sensiblement égales, assurant une bonne organisation de l’âtre historique du village. La rue XVII assure le lien avec la rue IV, par la rue V, rue qui délimite l’école communale et église de la paroisse numéro II, mais aussi un secteur de ménages, jusqu’au carrefour avec la rue XIX. Dans cette rue on a fait démolir en 1979, la dernière maison en bois, maison qui témoignait sur la civilisation du bois, spécifique à la zone de Mărginimea Sibiului.

 

Street XVII, also known as the Long Street divides the plot of land bordered by the Mill Pond, River Cibin and Street IV, into approximately equal areas, thus ensuring a good management of the historical built zone. Street XVII is connecting Street IV via Street V, bordering the communal school and the parish II church, as well as a few households up to the corner of Street XIX. The last house made of wood was located on Street XVII, it was demolished in 1979, house that proved the existence of a civilization of wood, characteristic to the  Mărginimea Sibiului area.

 

 

Strada XVIII –  XVIIIA – Uliţa Morii – Mühlgasse

 

Strada XVIII, şi varianta XVIII A, este  cunoscută ca “Uliţa Morii” sau “Mühlgasse”, amintind de vechea moară ce a existat pe Iazul Morii.  Strada face legătura dintre strada XVII şi strada XXIV, ultima însoţind cursul vechiului iaz al morii. Pe acest iaz, un braţ al râului Cibin, se afla amplasată moara comunei.

Malurile râului şi afluenţilor Cibinului au găzduit, în timp, o adevărată industrie populară. Pe apele repezi şi curate de munte se amplasau instalaţiile de pive şi vâltori pe care se desăvâşeau şi finisau ţesăturile grele de lână. În aceste instalaţii firele de lână de oaie se “înfrăţeau” formându-se un postav uniform şi îndesat, elastic şi moale. Arta piuăritului a fost la mare cinste în Mărginimea Sibiului, produsele create fiind adevărate creaţii de artă populară, apreciate atât de orăşeni cât şi de străinii ce vizitau aceste meleaguri. Pe râul Cibin şi în special la Gura Rîului s-a format cel mai mare centru de piuărit din sudul Transilvaniei, în prima jumătate a sec. XX, existând 19 pive de haine, 3 vâltori duble, 5 pive de ulei şi 5 mori. În această situaţie nu s-au inclus numărul mare de joagăre (fierăstrae de apă cu o singură pânză), produsele din lemn (scândurile, şipcile şi grinzile) fiind desfăcute în tot ţinutul.

În perioada 1973-1980, prin construirea complexului hidrotehnic Cibin au fost distruse majoritatea instalaţiilor manufacturiere ţărăneşti; debitul scăzut al râului regularizat nu a mai avut puterea să antreneze marile şi complexele instalaţii. Ultima moară pe apă din Mărginimea Sibiului poate fi vizitată în Galeş – Sălişte, aici proprietarul păstrându-şi vechea meserie. În aceste bijuterii arhitecturale şi inginereşti, morarul  îşi făcea meseria; era o meserie grea, păstrată, de obicei, din tată în fiu. Aici se făcea făina bună de pâine ori cea de mămăligă adevărată şi tot aici se aflau poveştile satului, oamenii aşteptând răbdători, cât timp morarul măcina.

În Cristian moara veche a funcţionat până în anii 1950, în strada XVIII, nr. 16; după desfiinţarea, în perioada comunistă, s-a înfiinţat secţia de tractoare a CAP-ului. Datorită creşterii nevoilor populaţiei, în 1907,  s-a construit moara pe acelaşi braţ al Cibinului, în centru; “iazul Morii” a fost îndiguit şi amenajat, fiind transformat în canalul morii. “Noua” moară (din strada IV, nr. 28) avea turbine şi sistem electric propriu, deservind – până în anii 2000 – cetăţenii Cristianului, pentru măcinarea grâului şi porumbului.

Moara păstrează vechile utilaje, acestea nemaifiind utilizate.

 

 

Die Mühlgasse heißt rumänisch „Uliţa Morii” und erinnert an die alte Mühle an dem Mühlenteich. Die Straße stellt die Verbindung zu der XVII. und XXIV. Straße dar, letzere begleitet den Mühlenteich Iazul Morii. An diesem Teich, einem Arm des Zibins, befindet sich die Mühle des Dorfes. Die Ufer des Flusses und der Nebenflüsse des Zibins waren die Gastgeber einer echten volkstümlichen Industrie. Auf den Wildwasserbächen, die im Gebirge entsprangen, wurden die Vertiefungen und Schleudern hergerichtet, wo die schweren Wollwebereien gewaschen wurden. In diesen Einrichtungen vereinigten sich die Wollfäden und bildeten ein gleichmäßiges, dichtes, elastisches und weiches Gewebe.

 

La rue XVIII et la variante XVIII A est connue sous le nom de « Ruelle du Moulin » ou « Mühlgasse », rappelant l’ancien moulin qui a fonctionné sur Iazul Morii. La rue fait le lien entre la rue XVII et la rue XXIV, la dernière accompagnant l’ancien ruisseau du moulin. Sur ce ruisseau, un bras de la rivière Cibin se trouvait l’ancien moulin de la commune.Les rives de Cibin et de ses affluents, ont connu, dans le temps, une véritable industrie artisanale. Sur ces eaux rapides et propres de montagnes se trouvait des installations de moulins à foulon dans lesquels on travaillait et on finissait les tissus lourds de laine.

 

Street XVIII and variant XVIII A, is known as “Mills Lane” or “Mühlgasse” in German, reminding us of the old water mill that was built on the Mill’s Pond.  This street connects Street XVII and Street XXIV, the latter one being located along the old Mill’s Pond. The mill of the commune is located on this pond, which is, in fact, a branch of the River Cibin.The banks of the River Cibin and its tributaries have sheltered over the years a real folkloric industry. The fulling mills and the whirlpools were located on the fast and clean mountain water courses which were used to produce the heavy wool fabrics.

 

Strada XIX – Grădina Popii – Pfarrersgarten

 

Strada XIX, numită în trecut şi “Grădina Popii” sau “Pfarrergarten” uneşte strada V cu strada XXIV. Numele locului provine, probabil, de la preotul localităţii – vechiul proprietar al terenului. Istoria nu consemnează astfel de detalii, prin studiul foilor de carte funciară putând afla vechii proprietari ai imobilelor; cartea funciară este  singurul registru public ce păstrează evidenţa integrală şi exactă a imobilelor. În Transilvania, Banat şi Bucovina primele ridicări topografice au avut loc la finele sec. XVII-lea, rigurozitatea oferind siguranţă creditului şi pieţei imobiliare.

În acelaşi secol, între 1734-1776, prin decizia împăratului Carol al VI-lea, susţinută şi de Maria Terezia, au fost deportaţi peste 4000 de protestanţi austrieci, în sudul Transilvaniei. Numiţi „landleri” (după numele ţinutului din nordul Austriei – Oberösterreich) aceştia au fost primiţi în Turnişor (Neppendorf, din 1951 în Sibiu), Cristian şi Apoldu de Sus (Grosspold). Odiseea mutării forţate, a drumului spre noile localităţi dar şi al acomodării este impresionantă, procesul rămânând în istorie sub denumirea de Karolinische Transmigration. Tuturor deportaţilor li s-a interzis, prin lege, să se întoarcă în ţinuturile natale, în noile localităţi ei încercând să-şi păstreze tradiţiile şi ocupaţiile. Aici li s-au dat case părăsite sau locuri de teren pentru construcţii de case; prin lichidarea vechilor gospodării din Austria, landlerii au reprezentat al doilea mare val de colonişti, după venirea saşilor (în sec. XIII-lea). Deşi „acţiunea” a fost considerată de oficialităţi un succes, mulţi deportaţi au murit în primul an de la aşezarea lor în Transilvania, fiind măcinaţi sufleteşte de situaţia familială, de pierderea copiilor dar şi de lipsa mijloacelor de subzistenţă, ei încercând să se integreze şi să-şi câştige existenţa prin practicarea agriculturii. După venirea landlerilor economiile celor trei localităţi au cunoscut o evoluţie ascendentă.

Înainte de venirea landlerilor, Cristianul avea 63 de gospodării săseşti, 23 româneşti şi 32 de case nelocuite. Cele mai mari dificultăţi le-au avut landlerii din Cristian, comunitatea lor fiind sensibil mai mică decât cea săsească şi integrarea fiind mai grea decât în celelalte două localităţi. Disputele aveau la bază suspiciunea legată de dorinţa păstrării identităţii comunitare; fiecare grup (de saşi sau landleri) dorea să nu fie asimilat de celălalt grup, fiind impuse cu stricteţe o serie de reguli pentru convieţuire în vecinătăţi (pe uliţe – Nachbarschaft), în cetele de băieţi şi fete (Bruderschaft şi Schwesterschaft).

Vizitaţi Casa Muzeu din Cristian, ce păstrează veritabile valori ale patrimoniului cultural naţional.

Der Pfarrersgarten verbindet die V. Straße mit der XXIV. Straße. Der Name stammt wahrscheinlich von dem Pfarrer der Ortschaft, welcher der Besitzer des Bodens war. In der Geschichte erscheinen keine solchen Details. Die früheren Besitzer der Gebäude kann man von den Blättern des Grundbuchs ablesen. Dieses ist das einzige öffentliche Register, das die gesamten Aufzeichnungen über die Gebäude enthält. In Siebenbürgen, im Banat und in der Bukowina fanden die ersten Vermessungen am Ende des XVII.

 

La rue numéro XIX, appelée dans le passé « Le jardin du curé » ou « Pfarrergarten », lie la rue V à la rue XXIV. Le nom de l’endroit vient, probablement, du curé du village, l’ancien propriétaire du terrain. L’histoire ne consigne pas ces détails là, même si par l’étude de la carte foncière on peut apprendre qui était les anciens propriétaires des immeubles ; la carte foncière est le seul registre public qui garde l’évidence exacte et intégrale des immeubles. Dans la Transylvanie, le Banat et la Bucovine, les premiers relevés topographiques datent de la fin du XVIIème siècle, la manière rigoureuse dans laquelle ils sont faits assurant une sureté au crédit et au marché immobilier.

 

Street XIX, also named in the past, in Romanian, “Priest’s Garden” or “Pfarrergarten” (in German) connects Street V to Street XXIV. The name of this place presumably comes from the priest of the commune who was the former owner of the land. The historical documents do not record such details; by studying the pages of the old Property Book one can find information regarding the owners of the buildings. This Property Book represents the only public register that contains the entire and exact recording of houses/properties. At the end of the 18th century, the first surveys were elaborated in Transylvania, Banat and Bucowina, their correct nessensured a certain safety for credits and real estate transactions.

 

 

Strada XX – Uliţa Poplăcii – Bei den Zigeunern

 

Strada XX, numită şi “Uliţa Poplăcii” este situată în continuarea străzii I – vechiul drum al cristerenilor spre Poplaca. Pe acest drum se ajunge la staţia de epurare a comunei, situată pe malul drept al râului Cibin.

Locuirea, pe aceste meleaguri, este atestată de peste 8000 de ani, aici fiind descoperită cea mai veche aşezare neolitică din România. Prin săpăturile arheologice, efectuate datorită şantierului autostrăzii, s-a descoperit o aşezare cu locuinţe şi cimitir, posibil o populaţie de vânători şi pescari. Ei cunoaşteau uneltele de piatră şlefuită, dar şi ceramica, masca descoperită fiind unică pentru acele timpuri. Aceste vechi urme sunt mărturii ale existenţei unor populaţii sedentare. Continuitatea nu a fost pusă la îndoială, prezenţa dacilor, romanilor şi a urmaşilor acestora, fiind dovedită printr-o serie lungă de izvoare (arheologice, literare, diplomatice, numismatice, epigrafice, cartografice, onomastice şi etnografice).

Venirea şi stabilirea coloniştilor saşi (sec. XIII-lea), a generat conflicte, localnicii înţelegând să-şi protejeze teritoriile; treptat noile aşezări şi-au extins terenurile agricole, datorită creşterii populaţiei. Micile colectivităţi româneşti existente au fost nevoite să-şi refacă aşezările, înspre munţi. Românii, care la venirea saşilor formau o mică colectivitate în actuala comună Cristian (insula Christiana), au fost siliţi să părăsească vatra satului (cca.1380) şi să întemeieze un nou sat – Gura Râului – la ieşirea Cibinului dintre munţi. Similar s-a întâmplat cu românii din Turnişor (villa Eponis), care în anul 1382 fondează satul Poplaca. Mai târziu şi românii din Apoldu de Sus, au întemeiat satul Rod (1419), cei din Gârbova care au ridicat satul Jina (1466) şi cei din Dobârca care au „roit” în munţii din apropiere, construind satul Poiana Sibiului (1490). În istoria locurilor este consemnată „pacea de la Cristian”, încheiată la 13 ianuarie 1383, între reprezentanţii românilor şi ai greavilor saşi, păstrându-se chiar o legendă despre evenimente.

Înaintea declanşării conflictului s-a încercat aplanarea de către judele regal. În ziua judecăţii, saşii s-au dus la biserica lor fortificată, luând câte o mână de pământ pe care au băgat-o în cizmele lor largi, astfel încât să fie cu tălpile picioarelor pe pământul luat din curtea bisericii. La locul judecăţii, pe vechile terenuri româneşti, saşii au jurat în faţa lui Dumnezeu şi a judelui că ei stau cu picioarele pe pământ săsesc, pământ primit de ei la venirea lor. Judele amăgit, le-a încredinţat stăpânirea acelor loturi, care de fapt erau ale românilor. După plecarea judelui a început conflictul armat între cele două comunităţi.

 

Die XX. Straße „Bei den Zigeunern“ ist die Verlängerung der I. Straße, dem alten Weg der Großauer nach Gunzendorf. Auf diesem Weg gelangt man zur Kläranlage der Gemeinde, die sich am rechten Ufer des Zibins befindet.

Diese Gegenden sind seit 8000 Jahren besiedelt. Hier wurde die älteste neolithische Siedlung aus Rumänien entdeckt. Durch archäologische Grabungen, die man beim Bau der Autobahn durchgeführt hat, entdeckte man eine Siedlung mit Wohnungen und einem Friedhof, wahrscheinlich eine Jäger- oder Fischersiedlung. Man kannte die Werkzeuge aus geschliffenem Stein und die Töpferei. Die gefundene Maske ist für die Zeiten einzigartig. Diese alten Spuren beweisen die Existenz einer sesshaften Bevölkerung. Die Kontinuität der Daker, Römer und ihrer Nachkommen wurde nie bezweifelt, sondern anhand von vielen Quellen (archäologische, literarische, diplomatische, numismatische, epigraphische, kartographische, ethographische Quellen und Namensforschungen) bewiesen.

 

La rue numéro XX, appelée aussi « La ruelle de Poplaca », est en effet la continuation de la rue I, l’ancienne route des habitants de Cristian vers Poplaca. Par cette route on peut arriver à la station d’épuration de la commune, située sur la rive droite de la rivière Cibin.La présence humaine dans ces lieux est attestée depuis plus de 8000 ans, ici étant découverte le plus ancien habitat néolithique de Roumanie. Les fouilles archéologiques effectuées à l’occasion du chantier pour la réalisation de l’autoroute ont relevé un habitat avec des maisons et un cimetière, ayant, probablement une population de chasseurs et pêcheurs. Ils connaissaient les outils en pierre travaillée, mais aussi la céramique, un masque découvert ici étant unique pour l’époque en cause. Ces anciennes traces humaines sont les témoignages de l’existence d’une population sédentaire. La continuité de sa présence n’a pas été mise en question, la présence des daces, de romains et de leurs descendants étant prouvée par une série de sources (archéologiques, littéraires, diplomatiques, numismatiques, épigraphiques, cartographiques, onomastiques et ethnographiques).

 

Street XX, also named “Uliţa Poplăcii” (Poplaca Lane) is located at the extension of street I – the ancient road used by the inhabitants to travel to Poplaca village. This road is leading to the wastewater treatment plant of the commune, located on the right bank of the Cibin River.

This area was inhabited for many years (8000 years) and this was attested by archaeological items, here the experts have discovered the most ancient Neolithic dwelling in Romania. The archeological excavations done during the building of the motorway revealed a settlement with a few dwelling places, a cemetery, proving the existence of a population made of hunters and fishermen. They had finished stone tools, but also ceramic objects, and the mask they discovered being unique for those times.  All these ancient objects represent clear evidence that a sedentary population live din these part of Transylvania. The continuity of this population is out of question, the presence of the Dacians, Romans and their descendants was proved by numerous elements (archaeological, literary, diplomatic, numismatic, epigraphic, cartographic, onomastic and ethnographic).

Strada XXI – Drumul Gurenilor – Gurenerweg

 

Strada XXI, numită şi “drumul gurenilor” – “Gurenerweg”, este o parte din vechiul drum de hotar ce făcea legătura Cristianului cu localitatea Gura Rîului. Prin aceste locuri s-au retras  românii cristereni fondând Gura Rîului, odată cu extinderea aşezării coloniştilor (sec. XIV-lea). Timp de secole şi-au dus existenţa în inima munţilor, fiind singura naţiune din Transilvania ce nu era recunoscută şi ale cărei drepturi şi le-a câştigat definitiv numai în 1918, odată cu făurirea României Mari. Astfel se explică şi multele procese purtate, timp de secole, între gureni şi cristereni pentru păşuni şi păduri. Oierii români sunt cei care, de milenii, au cucerit munţii, conducându-şi oile pe drumuri numai de ei ştiute, legendele lor fiind născute din întâmplări reale.

Într-o astfel de vâlcea, situată pe versantul  sud-vestic al şeii dintre vârfurile Păltiniş şi Onceşti (la 1400 m), s-a luat decizia construirii staţiunii Păltiniş. Decizia a fost luată după cinci ani de căutări, de către o comisie special înfiinţată de Asociaţia Carpatină – S.K.V., medicul de regiment Julius Pildner von Steinburg militând pentru beneficiile datorate “influenţei climatului de altitudine asupra sănătăţii”. Astfel s-a ajuns la construirea unui sanatoriu montan pe un teren de 35 de ha concesionat de Cristian pe 50 de ani (1 ianuarie 1892-31 decembrie 1941): “obştea comunei punea gratuit la dispoziţia Asociaţiei locul de amplasare a viitoarei staţiuni şi lemnul necesar, care va fi exploatat din pădurile Cristianului, iar Asociaţia Carpatină (S.K.V.) trebuia să asigure, din resurse proprii, fondurile pentru construcţie, amenajare, utilare şi întreţinerea drumului de acces”.

Înfiinţarea staţiunii turistice pe teritoriul comunei aducea numeroase avantaje Cristianului, singurul drum amenajat spre viitoarea staţiune pornind de aici. Timp de doi ani s-au construit cabanele, după arhitectura cabanelor alpine din Tirol, echipele de meşteri fiind din Mărginime. Inaugurarea oficială a avut loc la 10 iunie 1894, iar în 1896 Ministerul de Interne al Ungariei recunoştea oficial Păltinişul – Hohe Rinne (în traducere “scocul de la înălţime”) ca staţiune montană de odihnă şi tratament. În 1902 a fost inaugurat noul drum prin Răşinari, vechiul drum fiind abandonat, deşi este mai pitoresc şi mai rustic. Staţiunea Păltiniş a devenit locul de relaxare şi agrement a numeroşi sibieni, care apreciază ozonul înălţimilor şi umbra pădurilor de brad.

VIZITAŢI VALEA MĂRĂJDIEI (CRISTIAN II)

VIZITAŢI STAŢIUNEA PĂLTINIŞ (CRISTIAN III) – PRIMA STAŢIUNE MONTANĂ DIN ROMÂNIA SITUATĂ LA CEA MAI ÎNALTĂ ALTITUDINE (1442 m) DIN ROMÂNIA

 

 

Die XXI. Straße, auch Gurenerweg genannt, ist ein Teil des alten Grenzweges zwischen Großau und Auendorf. Hierhin zogen sich die Rumänen aus Großau zurück, als die sächsischen Siedlungen sich ausdehnten und gründeten Auendorf (XIV. Jh.). Jahrhunderte lang lebten sie im Herzen der Gebirge und bildeten die einzige Nation aus Siebenbürgen, die nicht anerkannt war und die ihre Rechte erst 1918 zurück bekam, als das Große Rumänien entstand.

Besichtigen Sie das Mărăjdiei-Tal (Großau II)!

Besuchen Sie den Luftkurort Hohe Rinne (Großau III)-der erste und am höchsten gelegene Luftkurort aus Rumänien (1442 m)!

 

La rue numéro XXI, appelée aussi « la route des habitants de Gura Rîului, est une partie de l’ancienne route de contour qui faisait le lient entre Cristian et Gura Rîului. C’est la route par laquelle les Roumains de Cristian se sont retirés vers la montagne, fondant le village Gura Rîului, une fois avec expansion des habitats des colons (au XIVème siècle). Pendant des siècles, ils ont vécu au cœur des montagnes, le Roumains étant la seul nation de Transylvanie qui n’était pas reconnue et dont les droits ont été définitivement acquiert seulement en 1918, avec la réalisation de la Grande Roumanie.VISITEZ LA VALLEE DE MĂRĂJDIE (CRISTIAN II)VISITEZ LA STATION DE PĂLTINIŞ (CRISTIAN III) – LA PREMIERE STATION DE MONTAGNE SITUEE A LA PLUS GRANDE HAUTEUR DE ROUMANIE (1442 M)

 

Street XXI, also named “The road of the Gura Rîului village inhabitants” – “Gurenerweg” in German, represents a part of the old border road that connected the commune of Cristian to the village of Gura Rîului. These were the places used by the inhabitants to retreat from the colonists as they extended their settlement and the inhabitants of Cristian founded the village of Gura Rîului (in the 14th century). For centuries, they lived in the heart of the mountains, the Romanians being the only nation in Transylvania that was not recognized and that gained its rights as a nation only in 1918, when the Great Romanian State was founded.

 

VISIT MĂRĂJDIA VALLEY (CRISTIAN II)

VISIT THE MOUNTAIN RESORT PĂLTINIŞ (CRISTIAN III) – THE FIRST MOUNTAIN RESORT IN ROMANIA, THE HIGHEST RESORT IN THE COUNTRY (1442 m above sea level)

 

 

Strada XXII – Zigeunerschneeberg

 

Strada XXII este una dintre străzile ce s-au construit în afara “insulei”,  vechiul nucleu al centrului istoric. În aceste locuri, după 2004 s-au pus bazele Cartierului Tineretului, suprafaţa parcelându-se, fiind concesionată la familiile de tineri cristereni ce doresc să-şi întemeieze o casă şi o mică gospodărie. Aici pe partea dreaptă a râului Cibin, în vechea “Lunca mare”, terenurile au fost segmentate în perioada 1896-1897 de construcţia căii ferate Sibiu –Vinţu de Jos.

Dar oare cine mai ştie că, în 1660, la asediul cetăţii Sibiului, oastea lui Racoczy a adunat toate bucatele (carnea, pâinea dar şi  ovăzul şi fânul) satelor din împrejurimi. Pe vechiul drum, de la Alba Iulia, s-a adus cel mai mare tun “numit Lupul (Wolf), din care puţine asemănătoare ar mai fi în toată creştinătatea, să fie adus din Alba Iulia pînă în faţa oraşului, pe o sanie ferecată în fier şi trasă de 80 de perechi de boi.”

În 1916, aici s-a dat “Bătălia Sibiului”; România, după doi ani de neutralitate, a intrat în “Războiul cel Mare” numit şi “Războiul Naţiunilor”. La apropierea armatei române care s-a instalat cu tunurile pe dealul “Călugărul”, se spune că majoritatea cetăţenilor comunei Cristian au fost evacuaţi la Păuca, Şura Mică şi Mihalţ. În cartea “Memorial de război” a viitorului general Traian Moşoiu se descriu luptele înverşunate duse, în împrejurimi, cu Corpul alpin bavarez, comandat de generalul Erich von Falkenhayn, trupe net superioare tehnic şi numeric. Este relatat şi episodul petrecut în Cristian în noaptea de 25 august; deoarece în timpul zilei se auzea zgomot şi multă muzică răsunând din sat s-a presupus prezenţa trupelor austro-ungare ce sărbătoreau căderea oraşului Turtucaia şi victoria armatelor bulgaro-germane. În acea noapte un mic detaşament a atacat satul Cristian cu grenade, mai multe coloane producând panică şi diversiune în rândul trupelor inamice; timp de două ore toţi cei ce erau în sat au căutat scăpare pe dealul nordic, armata română obţinând o mare victorie morală, prin oprirea serbării dar şi prin pierderile umane suferite de inamic şi panica produsă.

Traian Moşoiu a ajuns general şi, în 1919, a fost numit guvernator militar al Transilvaniei, el fiind cel care a contracarat ofensiva armatei roşii maghiare, ocupând Budapesta şi devenind guvernator militar al capitalei maghiare. În acei ani, au căzut patru imperii: german, austro-ungar,otoman şi rus, dispărând şi dinastiile lor conducătoare: Hohenzollern, Habsburg, Otoman şi Romanov.

 

 

 

Die XXII. Straße ist eine der Straßen, die außerhalb der „Insel“, welche den Kern des historischen Zentrums darstellt, gebaut wurde. Auf diesen Plätzen wurden nach 2004 die Grundlagen des Jugendviertels gelegt. Die Fläche wurde in Parzellen eingeteilt und von jungen Großauer Familien gepachtet, welche sich ein Haus bauen und einen Haushalt gründen wollten. Am rechten Ufer des Zibins, in der „großen Au“, war der Boden vom Bau der Eisenbahnstrecke Hermannstadt-Winz in den Jahren 1896-1897 zerstückelt worden.

 

La rue numéro XXII est une des rues construite à l’extérieur de „l’île”, l’ancien noyau du centre historique. Dans ces endroits, après 2004 on a mis les bases du Quartier pour les Jeunes, la superficie étant divisée et donnée en concession aux familles de jeunes habitants de Cristian qui veulent bâtir une petite maison et un petit ménage. Sur la partie droite de la rivière Cibin, dans le „Grand Pré”, les terrains ont été divisés entre 1896 et 1897 par la construction du chemin-de-fer qui lie Sibiu à Vinţu de Jos.

 

Street XXII is one of the streets of Cristian built outside “the island” – the ancient core of the historical center. In this area of the commune, in 2004 the administration decided to establish a new neighborhood: named the Youth Neighborhood, the area was divided into smaller plots of land and these were offered to young families, according to a concession contract, to build their households there. Here, on the right bank of the River Cibin, in the “Large Meadow “the plots of land were crossed and divided by the  railway Sibiu –Vinţu de Jos which was built in  1896-1897.

 

 

Strada XXIII – În cînepi – Hanfparzellen

 

Strada XXIII, este situată la limita vechiului intravilan, prelungindu-se în lungul căii ferate şi însoţind vechea vale a Mărăjdiei  înspre vărsarea în Iazul Morii.

Strada intersectează str. III, str. I şi XX, unindu-le şi făcând legăturile în vecinătate sud estului comunei Cristian. Astfel, nu sunt surprinzătoare vechile numiri ale străzii: „În cânepi” şi „Hanfparzellen” = ”parcele de cânepă”, amintindu-se de str.III aflată în imediata apropiere; atât strada III cât şi XXIII fac parte din acelaşi teren scăldat de apele pârâului Mărăjdiei, teren pe care generaţii de cristereni l-au utilizat în cultura de cânepă.

Pârâul Mărăjdiei este unul din numeroasele pârâie ce-şi au originea din Munţii Cindrelului. Cindrelul este cea mai importantă regiune pastorală carpatică, în Carpații Meridonali fiind leagănul civilizaţiei dacice; aici se păstrază rețeaua densă de cărări, poteci şi drumuri ale oierilor ce brăzdează munţii, sutele de colibe şi gospodării sezoniere demonstrând că pe aceste meleaguri a vieţuit o comunitate unică, perfect adaptată la condiţiile vitrege ale muntelui. O mică parte a acestor drumuri ale oierilor a fost marcată turistic, valea Mărăjdiei însoţind vechiul drum al cristerenilor în Munţii Cindrel. Comuna Cristian păstrează zona Cristian II, o zonă bine delimitată de pârâul Mărăjdiei accesibilă prin DJ 106J – drum modernizat, ce face legătura directă între cele două văi vecine: valea Cibinului şi valea Ştezii. Dacă în valea Cibinului, construcţia hidrocentralei a modificat substanţial peisajul natural, valea Ştezii şi-a păstrat farmecul şi acea „sălbăticie”, îndelung cercetată de turişti. Pe drumul judeţean DJ106J se poate descoperi valea Mărăjdiei, o zonă ce a intrat într-o amplă dezvoltare turistică, tot mai mulţi iubitori ai muntelui, apreciind aceste locuri apropiate de intravilanul comunei Gura Rîului, dar suficient de departe pentru a cuceri liniştea pădurilor şi împărăţia munţilor. Micile platouri cu păşuni şi fâneţe ascund structuri de şisturi cristaline, specifică diferenţierii petrografice muntoase. Formele domoale ca Vârful Păltiniş, Dealul Ursului, Vălari sau Tomnatec se datorează unui îndelungat proces de formare şi definitivare a munţilor, modelarea lor fiind făcută de agenţii externi ce au sculptat, efectiv, masivul. Procesul de modelare continuă, pe alocuri fiind mult accelerat de versanţii despăduriţi, ce permit ploilor şi ninsorilor să antreneze pătura subţire de sol vegetal. Distrugerea acestei pături de sol a creat masivele stâncoase, lipsite de vegetaţie şi locuire.

Masivul Cindrel, în întregime, a fost declarat Parc Natural și împreună cu o parte din Munţii Șureanu și Lotru formează situl „Natura 2000 Frumoasa“, în suprafață totală de 137 000 ha.

Die XXIII. Straße befindet sich am Rande der bewohnten Fläche, führt an der Bahnlinie vorbei neben dem Mărăjdiei-Tal bis zur Mündung in den Mühlsee. Die Straße kreuzt sich mit der III, I, und XX. Straße, vereinigt sie und bildet die Verbindungen zu dem östlichen Teil Großaus. So wundert man sich nicht mehr über die Benennung der Straße Hanfparzellen, die an die III. Straße erinnert. Sowohl die III. Straße als auch die XXIII. Straße gehören zu demselben  Boden, der vom Wasser des Mărăjdiei-Baches genetzt wird, ein Feld, dass von vielen Generationen von den Großauern zum Hanfanbau benützt worden ist.

Der Mărăjdiei-Bach ist einer der vielen Bäche, die im Zibinsgebirge entspringen. Dieses Gebirge ist das wichtigste Gebiet aus den Karpaten für die Schafzucht, da sich in den Südkarpaten die Wiege der dakischen Zivilisation befindet. Hier zeichnen viele Stege und Wege der Schafhirten das Gebirge, die Existenz von Hunderten von Sennen und saisonbedingten Haushalten beweisen, dass auf diesem Boden eine einzigartige Gemeinschaft gelebt hat, die sich an die harten Bedingungen aus dem Gebirge perfekt angepasst hat. Ein kleiner Teil dieser Stege wurde markiert, da durch das Mărăjdiei-Tal der alte Weg der Großauer ins Zibinsgebirge führt.

 

La rue numéro XXIII est située à la périphérie de l’ancien âtre du village, se prolongeant le long de la voie ferrée, longeant l’ancienne vallée de Mărăjdie vers son versement dans Iazul Morii.Le ruisseau Mărăjdie est l’un de nombreux ruisseaux qui ont leurs sources dans les montagnes Cindrel. Le Cindrel est la plus importante région pastorale des carpatique, dans les Carpates Méridionaux se trouvant le berceau de la civilisation dace. On garde ici un réseau dense de chemins, des petits-chemins et routes des bergers qui tressent les montagnes, les centaines des cahutes et de ménages saisonniers qui se trouvent ici prouvent le fait qu’une communauté unie et parfaitement adaptée aux conditions dures de la montagne a vécu dans ces endroits. Une petite partie des chemins des bergers ont été balisés pour les touristes, la vallée de Mărăjdie accompagnant l’ancienne route des habitants de Cristian vers les montagnes Cindrel.

 

Street XXIII is located at the border of the old built area, along the railway and the old Mărăjdia rivulet valley towards its flow into the Mill Pond.The street crosses Street III, Street I and XX, uniting them and connecting the neigbourhood in the South East of the commune. Thus, it is not surprising that the ancient names of this street – In Hemp-  in Romanian  „În cânepi” and in German  „Hanfparzellen ” meaning  ”Hemp plots”, reminding us of Street III located nearby. Street III, as well as Street XXIII belong to the same area washed by the Mărăjdia Rivulet, area cultivated with hemp by the inhabitants of Cristian for generations.Mărăjdia Rivulet is one of the numerous rivulets that spring from Cindrel Mountains.  Cindrel represents the most important pastoral area of the Carpathian Mountains; the ancient cradle of Dacian civilization is located in the Meridional Carpathians mountain range. One can find here, very well preserved, the rich network of trails, paths and roads used by the shepherds to travel in the mountains, the hundreds of huts and seasonal households prove that, in this area, an unique community, perfectly adapted to the severe conditions in the mountains has been living for many years. A small area including the shepherds’ trails has been marked for touristic purposes, the Mărăjdia Rivulet flowing along the old trail of the Cristian inhabitants towards Cindrel Mountains.

 

Strada XXIV – Pe insulă – Auf der Insel

 

Comuna Cristian este situată în depresiunea Sibiului, fiind străbătută de râul Cibin ce o traversează de la vest la est. Vecinii comunei sunt localităţile: Rusciori – comuna Şura Mică (în nord), municipiul Sibiu (în est), comunele Poplaca, Gura Rîului şi Orlat (în sud şi sud-est) şi Săcel şi Mag – oraşul Sălişte (în vest).

Încă de  la atestarea documentară în 1223, localitatea se numea “Insula Christiana”; numele latin semnifica “urmaşul lui Hristos” sau “creştin”, fiind de inspiraţie divină, nume ce impune respect, stabilitate şi destin. După aproape opt secole, numai Dumnezeu ştie dacă primii colonişti saşi erau conduşi de Christian sau dacă aceştia au dorit ca noua aşezare de pe “insulă” să ducă peste veacuri numele de creştin. Istorici români au demonstrat că Cristian este numele românesc al comunei provenit din numele popular “Cîrstiian”, localitatea având multe numiri, în timp: “Insula Christiana (1223), Insula Cristiani (1329), “sacerdotes de maiori Insula et de Minori” (1332-1355), Insula Magna (1359), Grosau, Grosaw (1468), Kereszténysziget – Grossau – Cristian (1854).

Începând cu sec. XV-lea, uliţele comunei aveau nume date de coloniştii saşi; în timp uliţele primesc şi denumiri româneşti, semn că şi aceştia şi-au pus amprenta asupra evoluţiei localităţii. Începând cu sec. al XVIII-lea, preluând ideile Şcolii Ardelene şi participând activ la Revoluţia de la 1848, românii din Transilvania au început lupta pentru emancipare, mişcarea cunoscând un caracter naţional. Românii ardeleni, majoritari în Ardeal au luptat pentru drepturi civile, dar şi împotriva impunerii unei singure limbi oficiale, refuzându-se ideea creării unui stat naţional maghiar în Transilvania. Alături de români erau şi saşii ce au rămas apropiaţi Curţii imperiale de la Viena. În acest context, la începutul sec. XX apare numerotarea străzilor cu cifre romane, numerotare păstrată până în zilele noastre. Numerotarea nu este unică în România, existând multe localităţi cu străzile numerotate; nimeni nu ştie astăzi cine a avut iniţiativa, dar toată lumea remarcă faptul că aceste numere nu au fost schimbate de nici o administraţie, comuna fiind renumită pentru străzile ei numerotate ca marile bulevarde ale New York-ului.

După 2004, au apărut străile XXV, şi ulterior XXVI-XXIX, străzi ce au pus bazele cartierelor Tineretului şi Zăvoaie; strada L este latura stângă a străzii Salzburg în zona industrială a Sibiului, locul în care cele două localităţi se întâlnesc. Semn că Cristianul se va dezvolta, existând o serie de resurse puţin exploatate.

 

Die Gemeinde Großau liegt in der Hermannstädter Senke und wird vom Zibin von Westen nach Osten durchquert. Die Nachbardörfer sind: Reussdörfchen-die Gemeinde Kleinscheuern (im Norden), das Munizipium Hermannstadt (im Osten), die Gemeinden Gunzendorf, Auendorf und Winsberg (im Süden und Südosten), Schwarzwasser und Mag-Großendorf bei Hermannstadt (im Westen).

Seit der urkundlichen Anerkennung im Jahre 1223 trug die Ortschaft den Namen „Insula Christiania“. Der lateinische Name „Nachfolger von Christus“ oder „christlich“ bedeutete Respekt, Stabilität und Schicksal. Nach fast acht Jahrhunderten wusste nur noch der liebe Gott, ob die Sachsen von Christian geleitet worden waren oder ob es ein Wunsch der Sachsen war, der neuen Siedlung von der „Insel“ einen christlichen Namen zu geben. Die rumänischen Geschichtsschreiber haben bewiesen, dass der rumänische Name des Dorfes Cristian von dem volkstümlichen Namen „Cîrstian“ stammt.

 

La commune de Cristian est située dans la dépression de Sibiu, croisée par la rivière Cibin de l’ouest à l’est. Ses voisins sont : Rusciori – la commune de Şura Mică (au nord), la ville de Sibiu (à l’est), les communes de Poplaca, Gura Rîului et Orlat (au sud et sud-est) et Săcel et Mag – la ville de Sălişte (à l’ouest).Dès son attestation documentaire, en 1223, la commune s’appelait « l’Ile Christiana»; son nom latin signifie « le descendant du Crist » ou « chrétien », étant d’inspiration divine, nom qui impose respect, stabilité et destin. Huit siècles après, seulement Dieu sait si les premiers colons saxons étaient conduits par un certain Christian ou bien s’ils ont voulu que la nouvelle communauté située sur l’île porte à travers les siècles le nom chrétien. Les historiens roumains ont prouvé que le nom de Cristian est le nom roumain de la commune provenant du nom populaire « Cîrstiian ».

 

Commune of Cristian is located in the Sibiu depression, crossed from West to East by the River Cibin.  Its neighboring localities are:Rusciorivillage–ŞuraMicăcommune (in the North), city of Sibiu (in theEast), the communes of Poplaca, Gura Rîului and Orlat (in the South and South-East), as well as Săcel and Mag – town of Sălişte (in the West).The ancient name of the commune, first mentioned in documents in 1223, was “The Christiana Island”, the Latin name was “follower of Christ” or “Christian”, of divine origin, name that inspires respect, stability and destiny. After almost eight centuries, only God may know if the first Saxon colonists were led by a man called Christian or they only wished that the new settlement on the island to remind for centuries of Christians. The Romanian historians proved that Cristian is the Romanian name of the commune originated by the popular name of “Cîrstiian”.
ROMÂNIA – JUDEŢUL SIBIUCOMUNA CRISTIANCONSILIUL LOCAL CRISTIAN HOTĂRÂREA NR. 83/2012 Aprobarea participării comunei Cristian la Programul Naţional de Dezvoltare Rurală – Axa III – „Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale” –Măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice Consiliul Local al comunei Cristian, jud. Sibiu, întrunit în şedinţă ordinară în data de 23.10.2012, Luând în dezbatere: Referatul de necesitate şi oportunitate nr. 3797/18.10.2012 întocmit de ing.ec. Marius Halmaghi şi raportul nr. 3801/19.10.2012, întocmit de secretarul comunei prin care se propune iniţierea unui Proiect de Hotărâre pentru aprobarea participării comunei Cristian la „Programul Naţional de Devoltare Rurală axa III- măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice aferentă Planului de Dezvoltare al G.A.L. Mărginimea Sibiului derulat de G.A.L. Mărginimea Sibiului, precum şi aprobarea indicatorilor tehnico-economici potrivit devizului general anexat, Având în vedere calitatea de membru în Asociaţia G.A.L. Mărginimea Sibiului a comunei Cristian; Ţinând cont de Planul de Dezvoltare Locală al Asociaţiei care oferă posibilitatea membrilor de a depune proiecte pentru finanţarea unor investiţii publice; Luând în considerare apelul de selecţie aferent măsurii 313 lansat de Asociaţia GAL Mărginimea Sibiului; Analizând şi ţinând cont de prevederile: – Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, axa III, măsură 313, – Având avizul favorabil al comisiei de specialitate constituite la nivelul autorităţilor deliberative din comuna Cristian, În temeiul art. 45 şi art. 115, alin.1 lit b) din legea nr. 215/2001 Legea administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: PROPUN Art. 1. Aprobă ca necesar şi oportun proiectul „PATRIMONIU ŞI CIVILIZAŢIA APEI ÎN COMUNA CRISTIAN” – JUDEŢUL SIBIU, în valoare de 30.600 euro, fără TVA, program finanţat pe măsura 313 – Încurajarea activităţilor turistice – Proiecte LEADER. Art.2. Proiectul deserveşte, în prezent,  un număr de 3190 de alegători, iar comuna Cristian nu a beneficiat, în ultimii 10 ani, de fonduri pentru încurajarea activităţilor turistice. Prin acest proiect se va crea cadrul potrivit pentru impulsionarea turismului în localitate. Scopul şi obiectivele proiectului se înscriu în Strategia G.A.L. Mărginimea Sibiului, al cărei membru este şi comuna Cristian. Art.3 Cheltuielile proiectului sunt eligibile 100%, conform prevederilor Ghidului Solicitantului FEADR – pentru măsura 313, investiţiile efectuate fiind cele legate de traseul tematic, în promovare şi informare privind activităţile turistice, valoarea adăugată a proiectului constând şi în valorificarea altor experienţe similare. Art.4. Consiliul Local al comunei Cristian îşi asumă angajamentul de a asigura exploatarea investiţiilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi de a suporta cheltuielile de mentenanţă şi gestionarea acestor investiţii pe o perioadă de min. 5 ani de la data la care au fost date în exploatare. Art.5. Consiliul Local al comunei Cristian va asigura din surse proprii cheltuielile neeligibile. Art. 6. (1) Prezenta hotărâre se comunică prefectului judeţului Sibiu în vederea exercitării controlului cu privire la legalitate şi se aduce la cunoştinţa publică prin grija secretarului comunei Cristian. (2) Se împuterniceşte dl. SEUCHEA IOAN – primarul comunei Cristian, să semneze în numele Consiliului Local Cristian, toate documentele necesare iniţierii şi gestionării acestui proiect. (3) Se încredinţează primarul Comunei Cristian cu ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prezentului proiect. Emis la Cristian la data de  23.10.2012 PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ             CONTRASEMNEAZĂ, C.S. SECRETAR BĂLAN MIHAIL MELUZINA TOPÎRCEAN

 

ConsiliulLocalCristian 2012-2016

1. Bălan Cornel                 – PC2. Bălan Mihail                  – independent3. Ciociu Gheorghe          – PP-DD 4. Bozdoc Constantin       – PDL 5. Ciobanu Ilie                   – PDL 6. Ghişoiu Ion                    – independent 7. Gligor Ioan                     – PC 8. Gligor Cornel                 – PSD 9. Hinsa Ioan                      – PDL 10. Ihora Ioan                     – PDL 11. Jurca Ghe.                     – PC 12. Parian D-tru                  – PC 13. Pipernea Elena              – PDL

 

Primăria Comunei Cristian

Primar Ioan Seuchea

Viceprimar Ioan Gligor

Secretar Meluzina Topîrcean

 

Ghirca Mihaela	INSPECTOR	contabilitate
Gligor Angela	INSPECTOR	impozite şi taxe
Poplăcean Ovidiu	REFERENT	„
Tacozi Bela	ARHITECT	urbanism
Bălan Maria	REFERENT	agricol
Marcu Elena	REFERENT	asistenţă socială
Dragomir Ana	CASIER	serv gospodarie
Negoescu Florinela	GUARD	curăţenie
Dănuleţiu Mihaela	BIBLIOTECAR	biblioteca comunală
Beju Ioan Eugen	ADMINISTRATOR	cămin
Crăciuna Gheorghe	SEF PAZA	serv.pază
Pop Liviu	PAZNIC	„
Suciu Ioan Aurel	PAZNIC	„
Ghişoiu Ioan Lucian	PAZNIC	„
Popescu Dan	SEF SERV SVSU	situaţii de urgenţă
Vălean Ioan	ZUGRAV	gospodărie com.
Baibarac Gheorghe	MECANIC	„
Cristian – poartă de intrare în situl Natura 2000 – Frumoasa

 

Sudul administrativ teritorial al comunei Cristian  este integrat în Situl Natura 2000 RO SPA 0043 – Frumoasa, cu o suprafaţă totală de 131.182 ha (judeţul Sibiu 61,1%, Vâlcea (20,1%), Alba (17,8%), Hunedoara (1%).

Suprafaţa administrativ teritorială a comunei Cristian  integrată în Situl Natura 2000  Frumoasa – Situl de Importanţă Comunitară, este de 78%, în conformitate cu H.G. 1284 din 24 octombrie 2007, privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Suprafaţa administrativ teritorială a comunei Cristian  integrată în Situl Natura 2000 Frumoasa – Sit de Protecţie Avifaunistică, este de 78%, în conformitate cu H.G. 1284 din 24 octombrie 2007, privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Vizitaţi Situl Natura 2000 – Frumoasa din munţii Cindrel
Dacii aveau un cult pentru brad, fiind copacul tăiat la moartea cuiva, ei privind moartea ca prilej de sărbătoare iar bradul simbolizând „nunta mortului” – unirea acestuia cu natura.Împodobirea bradului sau împodobirea casei cu brad este un obicei păgân păstrat de la triburile germanice (la jumătatea mileniului trecut), forma triunghiulară amintind de Sf. Treime iar podoabele reprezentând cunoaşterea şi bogăţia, similar pomului sacru din Eden.Astăzi pomul se împodobeşte cu fructe, flori, panglici, etc, cu acelaşi simbolism, de pom al vieţii, imaginea lui fiind valorificată în artizanat şi arta populară.
Semnificaţiile bradului“Ca arbore fertilizator implantat între pomii fructiferi, ca arbore de bun augur în colindele invernale, ca arbore de judecată (bradul de jurământ şi bradul justiţiar), ca arbore funerar pus la capul mormântului şi care ajută în marea trecere a sufletului peste Apa Sâmbetei sau Marea Neagră, ca arbore de pomană substituit printr-un pom fructifer; ca stâlpi de armidean, purtători de icoane şi ca monument stilimorf, coloana cerului, în jurul căreia gravitează o bună parte din daimonologia, semideologia şi erologia mitică”Mircea Vulcănescu

Bibliografie selectivă

***Tribuna,1884-1903, 1960-2015

*** Telegraful Român

*** Flacăra Sibiului

***Anuarul Băncilor Române

***Gazeta de Cristian, 2008-2014

***Comuna Cristian– judeţul Sibiu, Editura Etape, 1997-1998

***Comuna Gura Rîului – judeţul Sibiu, (18), Editura Etape, Sibiu, 1999

***Comuna Orlat – judeţul Sibiu, (32), Editura Imago, Sibiu, 1997 – 1998

***Comuna Poplaca– judeţul Sibiu, Editura Etape, 1997-1998

***Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, Sibiu, 1892, vol. I

***Călători străini despre Ţările Române, Editura Ştiinţifică, Bucurfeşti, 1968

***Siebenburgisches-Deutsche Tagesblatt 1896-1925

***Landwirtschaftliche Blätter für Siebenbürgen, 1873-1910

***Documente privind istoria României, C. Transilvania, Veacul XI, XII şi XIII, vol.I (1075-1250), Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1951

***De la Honterus la Oberth. Naturalişti, tehnicieni şi medici de seamă germani din Transilvania. Bucureşti, Editura Kriterion, 1985

***Şematismul Veneratului Cleru alu Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice a Alb’a – Juliei şi Fagarasiului pre anulu 1876, Blasiu, Cu Tipariului Seminariului Archidiecesanu

***Colectiv, România în anii primului război mondial, vol.  1, Editura Militară, Bucureşti, 1987

***C.N.M. ASTRA, Dosar de repertoriere patrimoniu elaborat în 2010 – coordonator cercetător Valer Deleanu (manuscris)

 

Academia Română, Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologice, Istoria Românilor, vol. III, Genezele Româneşti, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001

Asociaţia de Studii Transilvane Heidelberg, Transilvania şi saşii ardeleni în istoriografie, 2001,Editura Hora, Sibiu, 2001, pag.171-172 -Cornelius R.Zach, Saşii între tradiţie şi noi opţiuni politice 1930-1944

Badea Marin, Gheorghe Bodea, Augustin Deac, Unirea Transilvaniei cu România 1 decembrie 1918, Bucureşti, 1970

Bellu Radu, Mică monografie a căilor ferate din România, Editura Filaret, 1995

Bottesch Martin, Landlerii transilvăneni, Forumul Democrat al Germanilor din România, Editura Central, 2001

Bottesch, Martin, Das Landlerbuchlein, Mediaş, Editura Central, 2004

Bottesch Martin, Grieshofer Franz, Schabus Wilfried, Die Siebenbürgischen landler, Böhlau Verlag Ges.m.b.H und Co.KG, Wien – Köln – Weimar, 2002

Bucur Alexandru, Cornel Lupea, Ofiţerii români din Regimentul 1 grăniceresc român de la Orlat, Editura Etape, Sibiu, 2002

Bucur Corneliu, Vetre de civilizaţie românească I Civilizaţia Marginimii Sibiului (istorie-patrimoniu – valorizare muzeală), Editura Astra Museum, Sibiu, 2003

Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Inventarul Protocoalelor Primăriei Sibiu 1521 – 1700, Bucureşti, 1958,

Drăgulescu Constantin, Botanica populară în Mărginimea Sibiului, Editura Polsib, Sibiu, 1992

Dragoteanu Mircea, A fost odată Hohe Rinne, Istoria Păltinişului, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2014

Drăguţ Vasile, Dicţionar enciclopedic de artă medievală românească, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

Dudaş Florian, Memoria vechilor cărţi româneşti. Însemnări de demult, Oradea, 1990

Gýemánt, Ladislau, Conscriptia fiscala a Transilvaniei din anul 1750, Vol. 1. Descrierea localitatilor (partea 1 si partea 2), Bucureşti, 2009

Fabini, Hermann, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999

Haşeganu Ilie, Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a vechiului regat, Tipografia Minerva, Braşov, 1941

Henning, M., Die Gemeinde GroBau in Vergangenheit und Gegenwart, in: Das Landlerbuch, 1940

Henning, Michael, Die Landler-Die gemeinde Grossau  in Vergangenheit und Gegenwart, Hermannstadt 1940

Iorga, Nicolae, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Ed.Sţiinţifică şi Enciclopedică, 1989

Krauss Georg, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Editura Academiei  Republicii Populare Române, Bucureşti, 1965

Luca Sabin Adrian, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, Sibiu, 2003

Lupaş-Vlasiu Marina, Aspecte din istoria Transilvaniei, România Press, 2001

Lupaş Toma, Să ne cunoaştem Mărginimea, repere monografice, Editura Salgo, Sibiu, 2012

Lungu, Ion V., Prin pădurile Sibiului, Sibiu, 1991

Meteş Ştefan, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, vol. 1, Sibiu, 1935

Moga Dumitru Titu, Vacanţe la Sălişte, Editura sport-turism, Bucureşti, 1982

Moga Ioan, Numirile satului Cristian şi semnificaţia lor istorică, Sibiu, 1944

Moşoiu Traian General, Memorial de război (august – octombrie 1916), Editura Dacia, Cluj – Napoca, 1987

Munteanu Emanoil, Istoria poştală a Sibiului până la Unire, Sibiu, Revista Transilvania, 1980

Muzeul Naţional Brukenthal, Cercetările arheologice preventive de la Cristian (jud. Sibiu) Campania 2011 – 2012, Sibiu 2012

Nägler Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Studii, Editura Kriterion, Bucureşti, 1981

Nägle Thomas, Rill, Martin, Hermannstadt Und Das Alte Land, Ulm, 2002

Niedermaier, Paul, Habitatul medieval în Transilvania, Bucureşti, 2012

Nistor, N., Marinescu, M., Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei,  Ed. Dacia, 1990

Pavelescu Gheorghe, Folclor satiric din Mărginimea Sibiului, Sibiu, 1971

Nussbacher Gernot, Din cronici şi hrisoave, studii, Editura Kriterion, Bucureşti, 1987

Părean Ioan, Orlat, file de istorie, Editura Constant, Sibiu, 1999 Părean Ioan, Legendele Orlatului, Sibiu, 2000

Părean Ioan, Legende din Mărginimea Sibiului, Editura Psihomedia, Sibiu, ediţia I, 2004, ediţia a Il-a 2005; Editura Salgo, Sibiu, ediţia a IlI-a, 2008

Philippi, M., Die Zeit des Übergangs von der türkischen zur österreichischen Herrschaft 1683-1711, in: Geschichte der Deutschen auf der Gebiet Rumäniens, Kriterion Verlag, 1979

Roth, Harald, Kleine Geschichte Siebenbürgens, Böhlau Verlag, Köln, Wien, 1996 Ruggeri Giovanni,

Sacarelis Daniela, Centenarul şcolii 1905-2005, Editura Etape, 2005

Schullerus, Adolf, Scurt tratat de etnografie a saşilor din Transilvania, Editura Meronia, Bucureşti, 2003

Schenk Annemie, Deutsche in Siebenbürgen, Ihrer Geschichte und Kultur, Verlag C.H. Beck München, 1992

Simu Romul, Monografia comunei Orlat, Editura Institutului tipografic T.L.Albini, Sibiu, 1895

Stahl Paul H., Case şi acareturi din Mărginimea Sibiului 1953-1958, Editura Paideia, Bucureşti, 2005

Stancu Marcel, Sibiul şi electricitatea României cronică ilustrată 1891 – 2013, Editura Honterus, 2013, pag 78: „Das projektierte Elektrizitätswerk für Hermannstadt und Heltau von der Schattenseite”

Străţiu Eugen, Sibiul între medieval şi modern, Editura Etape, Sibiu, 2000

Suciu Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, 1966

Şincai Gheorghe, Cronica românilor, vol.III. Biblioteca pentru toţi, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, pag.78-79

Ursan Vasile, Graiul din Mărginimea Sibiului (vol.I şi II), Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2006

Voicu-Vedea Victor, loan Părean, Mărginimea Sibiului – ghid turistic rural, Editura Salgo, Sibiu, 2008

Wagner Ernst, Istoria saşilor ardeleni, Bucureşti, Editura Meronia, Bucureşti, 2000

Weingärtner, Martin Ernst – ,,Ein Heimatbuch die Gemeinde Grossau in Siebenbürgen, Rumänien,, 1988, Germania

Arhivele comunei Cristian

(internet)

www.comunacristian.ro, www.dacoromanica.ro, www.grossau.de

 

Pentru promovarea turistică a traseului tematic:“Patrimoniu şi civilizaţia apei în comuna Cristian” s-au utilizat şi materiale apărute în Gazeta de Cristian  (2008-2014) sau puse la dispoziţie de partenerii locali ai proiectului: Parohia ortodoxă Cristian 1 şi 2, RPL Ocolul Silvic CINDREL RA, ONG Asociaţia Prietenii Berzelor, Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Montanologie Cristian, Pensiunea Casa Pandora, S.C. Albatros SRL, Pensiunea Cindrel, SC Aquador, Spack Hotel.

 

Material preluat din lucrarea monografica de incurajare a activitatilor turistice