1. Constructie şi datare:
Biserica Ortodoxă „Bunavestire” din comuna Cristian, judeţul Sibiu este datată din anul 1790. Ea este mărturia credinţei nestrămutate a românilor de pe aceste meleaguri, a creaţiei şi inspiraţiei unui popor care a primit târziu dreptul său fundamental, în patria proprie, de a-şi construi case din piatră şi cărămidă şi cu atât mai puţin să-şi zidească biserică. Românii ridicau în satele lor biserici din lemn în forma tradiţională a bisericilor „sală”. Cele de zid nu au fost îngăduite în Transilvania până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Totuşi în unele din sate construcţia bisericilor din zid a început mai devreme (Tilişca, Mohu, Sălişte, Bungard, Ocna Sibiului, Răşinari). Satele mai sărace construiau şi mai târziu biserici din lemn (Săcel, Ludoş, Apoldu de Sus etc.). Biserica zidită de cristereni e o dovadă a jertfei lor, al acceptării multor sacrificii materiale pentru ridicarea unui asemenea locaş de doar câteva familii de români.
Biserica este situată în partea de Nord – Nord-Vest a comunei, la început amplasarea ei fiind probabil vizil mărginaşă în raport cu cetatea săsească, dar în mod sigur amplasată aproape de casele românilor şi cu ieşire la drumul naţional terminat în 1717. O inscripţie murală de secol al XIX-lea, care se mai păstra încă în anul 2009, pe peretele vestic la bisericii, deasupra intrării, în interiorul pronaosului, dădea mărturie despre o primă pictură din anul 1750 şi deci de o construcţie mult mai veche. Săpăturile realizate în trecut şi apoi cel mai recent în anul 2012, în jurul bisericii, au reliefat diferenţe de construire între fundaţia absidei principale (altarului), care este mult mai mică decât restul corpului clădirii bisericii, şi cea a naosului şi apoi a turnului care probabil au fost adăugat mai târziu, adică în 1790, când s-a realizat şi pictura. Altarul este deci mult mai vechi, probabil din 1750, aparţinând primei biserici din zid. O altă informaţie care vorbeşte despre existenţa bisericii la anul 1750 este data achiziţionării unui Penticostar în acest an (1750), Penticostar editat la 1743, în vremea episcopului Clement, la Râmnic (Râmnicu-Vâlcea), în limba română, cu litere chirilice, cu legături din scoarţă de lemn şi îmbrăcăminte de piele maron, cu 261 de file (30/21cm) (inventariată din nou la 29 noiembrie 1971 cu nr. 122, lista nr. II), aflată în acest an încă la strana bisericii. O altă carte de cult, veche, folosită în biserica de la Cristian este un Praclitichi (Octoih) ce datează din 1749, tot cu legătură de scoarţă de lemn şi piele maron, probabil folosite amândouă în aceeaşi epocă de început.
Tot în 1790 a fost executată şi fresca, terminată în exterior la 23 noiembrie. O astfel de inscripţie păstrându-se deasupra ferestrei estice a altarului, dar şi în spatele crucii de pe catapeteasma altarului, la interior, în partea inferioară, apoi o alta la Proscomidiar. Un alt an privind pictura interioară este 1805, sub semnătura lui Ioan Zugrav. În aceşti ani populaţia românească nu număra mai mult de câteva zeci de familii, dar românii creşteau numeric la Cristian ca şi în alte părţi, îşi cumpărau pământuri şi deveneau o comunitate mai importantă. Este probabil ca lucrările la pictură să fi fost de durată din pricina lipsei banilor.
Un cimitir mai vechi pare să fi existat pe locul amplasamentului actualei biserici. Unele din morminte par a ieşi de sub temelia bisericii, iar altele, orientate spre răsărit sunt înşiruite în paralel cu clădirea lăcaşului, în latura ei de Nord. Nu se cunoaşte în prezent existenţa decât a cimitirului plasat la Sud şi mai nou la Vest de biserică. Acest lucru duce la concluzia că un cimitir înconjura o primă biserică, mai mică ca dimensiuni, iar prin extindere, biserica noua se poziţionează în parte lângă şi deasupra primului cimitir.
Tradiţia locală vorbeşte de construirea unei biserici din lemn. O mărturie din bătrâni, vie încă în anii 60, la cei care au primit-o de la părinţii lor, vorbeşte despre o bisericuţă din bârne de lemn care a existat înaintea celei de astăzi şi care la zidirea celei din zidărie, a fost transportată în satul vecin: Rusciori, iar de acolo mai departe, în părţile Vingardului-Alba (în trecut aparţinând de Sibiu). Informaţiile vis-a-vis de o biserică de lemn există şi la Rusciori, dar despre o biserică venită de la Mag. La Vingard, acolo unde există o bisericuţă din lemn de secol XVIII, cu adăugiri pe la 1820 şi pictură de pe la 1828, tradiţia orală vorbeşte cu nesiguranţă despre primirea bisericii de lemn din părţile Săsciorului. Biserica mai există şi azi, în părăsire, după incendiul din 11 mai 2009. Odoarele se află la Arhiepiscopia din Alba-Iulia. Săsciori şi Rusciori: două denumiri foarte apropiate ca sonoriate pentru o tradiţie orală. E posibil să fi existat o confuzie între bătrâni cu privire la originea bisericii, iar biserica să nu fi fost de la Săsciori, ci Rusciori, acolo unde a ajuns mai întâi de la Cristian? Nu avem alte date pentru moment care să ne confirme acest lucru.
2. Elemente de arhitectură şi pictură
Monumentul (înscris în categoria B a monumentelor istorice în Monitorul Oficial Nr. 646 bis., cu Nr. Crt. 523 şi cod LMI: SB-II-m-B-12370) are proporţiile reduse ale unui paraclis şi se leagă de tradiţia bisericilor romanice din Sud-Estul Transilvaniei înălţate între sec. XIII – XV. Se integrează în stilul transilvănean cu o arhitectură de sinteză de elemente bizantine, cu influenţe de stil romanic şi gotic, stil specific în zona Sibiului la bisericile construite în secolul al XVIII-lea. Turnul clopotniţă este deasupra intrării, la apus este construit în plan pătrat şi are acoperişul primidal înalt. Tinda de sub el, construită în acelaşi timp sau modificată, nu a schimbat elementele arhitectonice originale. Biserica, în formă de navă, cu pronaos şi naos de plan dreptunghiular este construită din piatră şi cărămidă, cu mortar de var, acoperită cu ţiglă tip solzi. Este terminată la est cu un altar pentagonal, cu acoperiş fatetat. Pronaosul este scopeit cu o calotă circulară susţinută de arce dublouri, sprijinite pe ziduri şi patru pandantivi. Trecerea în naos se face printre două coloane masive. Naosul este aproape dublu ca suprafaţă, prezintă o cupolă de dimensiuni mari, sprijinită pe patru arce sprijinite pe ziduri.
Biserica prezintă o pictură murală foarte valoroasă, în tehnica frescă (culori dizolvate în apă sau apă de var, aplicate pe tencuiala umedă) şi a fost realizată şi restaurată de-a lungul timpului de pictorii Stan Zugrav şi Ioan Zugrav în 1790 (Altarul), Ioan Zugrav în 1805 (Naosul), Ciobanu Gheorghe Firmilian (Pronaos şi Pridvor în 1971), Bîrhală Mihail Gabriel în mai-septembrie 2009 (restaurare completă) şi repictare Pronaos şi Pridvor (2009) de către pictorul Mihail Fordea în colaborare cu Magdalena Ionescu. S-a refăcut în 2013 suportul inferior al picturii exterioare de la altar de către pictorul Ion Zugravul (Ioan Flăşeriu din Apoldul de Jos/Sibiu)
E posibil ca pe locul actualei clădiri a Bisericii să fi fost un locaş de cult mai mic, construit din lemn sau chiar din zidărie, cu cimitir în jurul lui. Biserica construită mai târziu, cea de astăzi, pare a fi construită prin extinderea fundaţiei ei peste cimitirul vechi de secol XVII-XVIII. Ferestrele în partea de naos sunt mai mari şi curbate în partea superioară, iar la altar dreptunghiulare şi mai mici. La diferenţa de nivel dintre fundaţia altarului şi a naosului se adaugă şi diferenţe în modul de construire şi aşezare a cărămizilor şi pietrelor de sub nivelul solului şi de deasupra acestuia. Altarul este executat cu pictură exterioară deasupra brâului inferior, iar corpul mare al bisericii este prevăzut cu un brâu la aproximativ 50 cm deasupara ferestrelor, între acesta şi streaşină regăsindu-se un număr de 61 de ferestre oarbe probabil conţinând cândva icoane pictate. În prezent doar două sunt pictate (în 2009), deasupra intrării, reprezentând icoana „Bunei Vestiri”. Ferestrele pronaosului şi naosului sunt mai mari şi mai înalte decât cele ale altarului. La fel şi forma lor, dă mărturie despre două stiluri diferite de construcţie. La interior urmele legăturii dintre altar şi noul corp de clădire sunt uşor vizibile, iar pe alocuri unele straturi de pictură veche se suprapun în zona uşilor diaconeşti care prezintă şi ele o modificare a lărgimii lor, cu extindere de pictură. Asemenea suprapuneri se observă şi în partea inferioară a uşilor diaconeşti şi în cea superioară a uşilor împărăteşti.
Planul bisericii este rectangular, cu absidă pentagonală la răsărit (mai scundă şi mai îngustă decât naosul). Proporţiile reduse ale unui paraclis se leagă de tradiţia bisericilor romanice ale Transilvaniei. Biserica are dimensiuni modeste şi se compune din trei volume – altarul poligonal, decroşat faţă de nava împărţită în naos şi pronaos printr-un perete traforat, şi turnul clopotniţă situat în partea de vest, sub care se face accesul în biserică. Din acest punct de vedere, edificiul se încadrează în tipologia curentă a clădirilor de cult ortodoxe din zonă realizate din zidărie, cristalizată în sec. XVIII. Din această categorie fac parte, de exemplu, bisericile ortodoxe din Vale, Sibiel şi Răşinari.
Altarul este acoperit cu o boltă sferică adaptată la conturul poligonal şi este separat de naos printr-un perete traforat de trei goluri de uşă, precum şi de o deschidere semicirculară poziţionată deasupra uşii mediane.
Naosul şi pronaosul sunt acoperite cu bolţi sferice. Turnul-clopotniţă cu plan pătrat prezintă la parter un vestibul boltit sferic. Acoperişul este piramidal. Spre deosebire de celelalte părţi componente ale bisericii, turnul prezintă elemente decorative de factură barocă târzie, ceea ce presupune contribuţia unor meşteri saşi la realizarea acestuia, situaţie constatată şi la alte edificii din zona Mărginimii Sibiului (Răşinari, Sibiel).
Autorii picturii murale:
Stan Zugravul (Stan din Răşinari sau Stan, fiul popii Radu, sau Stan Popovici Zugrav), a fost pictor muralist de icoane ce aparţine centrului artistic din Răşinari, cu o bogată activitate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Operele sale sunt răspândite pe cursul mijlociu al Mureşului, în ţinutul Orăştie şi al Sibiului, în Banat sau Braşov, ca şi în partea estică a Munţilor Apuseni. Activitatea sa artistică începe la 16 ani, în 1750, ucenicia făcând-o în centrele artistice ale Ţării Româneşti. În 1752 colaborează la pictarea bisericii de lemn din Sâmpetru de Câmpie, împreună cu copistul de manuscrise cunoscut, Logofătul Matei Voileanu, format la Mănăstirea Bistriţa. În pregătirea sa, pictorul a parcurs un drum firesc de la arta brâncovenească şi post-brâncovenească la o pictură aflată tot mai mult sub incidenţa barocului, prezent într-o manieră specifică în toate provinciile româneşti la sfârşitul secolului al XVIII-lea. După 1761, este menţionat împreună cu fratele său Iacov Zugravul, la ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş. Pictând în stilul brâncovenesc, semnează la 1767 mai multe icoane în Scheii Braşovului. După 1770, în special în pictura de icoane se manifestă tendinţe noi, cu elemente de compoziţie şi de decor provenind din arta occidentală, receptate în Banat, unde contactul a fost mai direct. Stan din Răşinari rămâne un tradiţionalist în privinţa ansamblurilor murale semnate de el la Sibiel (1775), Mesentea (1781) şi Cristian (1790).
În ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea pictează cu un colaborator, Ioan Zugravul, probabil elev. Ucenicul său, pare să fie în legătură de rudenie cu pictorul răşinărean, probabil ginere. Mărturia colaborării între cei doi, se poate desprinde din inscripţia zugrăvită în exteriorul altarului, care, este astăzi acoperit cu o pictură nouă: „1790 Stan Zugrav, Ioan Zugrav”.
Din punct de vedere artistic şi tehnic, pictura originală în frescă de la 1790 şi 1805, chiar dacă prezintă o tratare mai simplistă, mai naivă, fiind o pictură de ţară, are o valoare incontestabilă. De aceea, conservarea şi restaurarea acestei lucrări a trebuit făcută cu înalt profesionalism, prin antrenarea mai multor domenii ale artei şi ştiinţei: conservare-restaurare; istoria artei; arhitectură; arheologie; inginerie; chimie, biologie etc.
Deasupra intrării, la apus, este turnul clopotniţă. Tîmpla (catapeteasma) avea trei icoane împărăteşti de secol XIX furate la începutul anilor 2000. Ea este din zidărie, pictată pe tencuială: în dreapta privitorului icoana Mântuitorului (repictată) şi icoana Buneivestiri (repictată), iar în stânga icoana Maicii Domnului (repictată) şi icoana originală a Sfântului Arh. Mihail. Toate celelalte picturi interioare ale naosului şi altarului sunt originale, 1790-1805.
Ne rezumăm în câteva fraze la prezentarea picturii vechi. În altar se remarcă o particularitate a picturii bisericii sau a bolţii altarului. Pe cupolă este pictată Sfânta Treime în medalion înconjurată de cete îngereşti, scenă religioasă de factură apuseană, iar spre răsărit Maica Domnului cu prunc, tronând, flancată de Sfinţii Arhangheli. La miază-noapte (nord), două cete îngereşti poartă monograma lui Hristos, încadrând-o. La miază-zi (sud) două grupuri de îngeri înalţă o icoană. În partea superioră se regăsesc 14 busturi de episcopi, fiecare ţinând o carte închisă în mână, iar mai jos se află pictaţi sfinţi ierarhi, înveşmântaţi în saccos, ci omofor mare şi nimb în jurul capului acoperit.
La proscomidiar un sfânt înger diacon stă în picoare. Într-o firidă, o compoziţie în chip de Deisis ce reprezintă punerea în mormânt a Domnului. Pe partea interioară a catapetesmei sunt pictaţi cădind sfinţi diaconi, iar deasupra lor îngeri în zbor.
Iisus pe Cruce, pictat, în interior, pe brăţara cupolei, deasupra Apostolilor stând în jilţuri, aminteşte de vechea tradiţie de secol XIV din Transilvania şi modelul de mare valoare artistică din Sântă-Măria-Orlea, unde compoziţia apare în acelaşi loc şi ansamblu pictural.
Decorul pictat al naosului împodobeşte o calotă centrală cu brâu – brăţară la bază şi pandantivi mari. Iisus Hristos Emanoil (bust) binecuvântând cu amândouă mâinile ornează centrul. În cercul care îl înconjoară, sunt reprezentate cetele îngereşti. Liturghia îngerească adusă în cinstea Dumnezeului în Treime (altarul la răsărit, în axa bisericii şi epitaful la apus) este pictată într-un al doilea cerc. Pe brăţara de la baza cupolei sunt pictate praznicele. În pandantivi Evangheliştii sunt pictaţi meditând. Arcul triumfal este împodobit cu 12 medalioane de sfinţi, pictaţi bust. Spre apus sunt pictaţi cei doispreze Apostoli şezând. Picturile de pe pereţii naosului şi din glafurile ferestrelor cuprind icoane de sfinţi mucenici. Pe pereţii verticali regăsim spre vest reprezentarea scenei copilului Iisus în Templu. Pe la laturile de sud şi nord sunt pictaţi sfinţi mucenici, militari şi cuvioşi.
Câteva inscripţii dau mărturie asupra vechimii, ctitorilor şi pictorilor din epoca de început a bisericii:
- la proscomidiar
- în dreapta: „Efrei, Ioan, Stana, Oprea, Mia, Erinţa, Dia cu tot neamul lor.1790. Petru Simtea 16 Noemvrie.”
b.în stânga: „Jurca, Marina, Vasile, Titori Ioana, Mihai, Simion 1790.”
- pe sfânta Cruce de pe catapeteasmă (iconostas):
- în faţă: „Oprea Florea Dobra Dumitru Maria Februarie 1799”
- în spate: „Această Sfîntă Cruce s-au zugrăvit prin toată cheltuiala Oprii Floarea din Cacova (ca să) fie pomenirea lui (şi la) tot neamul (lui). Semnătura pictorului Vasilie Zugrav 17 Selisce 99
fevruarie 18
- în Naos pe zid, în dreapta, unde este strana cantorului, lângă fereastră, o inscripţie chirilică: „Cu ajutorul… s-a zugrăvit această sfântă biserică în zilele Înălţatului Împărat Francisc … robii lui Dumnezeu preotul Ioan Popovici cu femeia sa Stana şi Jurca … cu femeia sa judecaţi şi pomeniţi până va fi biserica 1805 Ioan Zugrav”.
- pe uşa de intrare din pridvor în pronaos:
- pe interior: „Sora Toma”
- pe exterior: 1797
- În exterior deasupra ferestrei altarului (la sud-est). „Ioan Zugrav, Ioan Zugrav 1790, 16 noiembrie”.
- pe clopotul mic: „Donat de Ioan şi Ana Ghişoiu cu fiii 1919 aprilie 7. Nic.Jvan Sibiu, 1922”.
- pe clopotul mare: „Nic.Jvan Sibiu. Donat de V. Manciu, P. Bâra, J.V. Bălan, J. Mustea şi poporul din Cristian 1922, Epitropi Crişan, G. Bâra şi G. Ghişoiu”.
Aceste clopote, comandate în 1922 la Sibiu, au înlocuit altele mai vechi luate abuziv de autorităţile austro-ungare în timpul Primul Război Mondial.
Lucrări de reparaţii s-au făcut prin grija părintelui Eugeniu V Stănescu, între 1960 -1961, 1969-1971 şi s-a pictat pronaosul şi pridvorul de către pictorul Gheorghe Firmilian Ciobanu, acoperindu-se pictura originală afectată de trecerea timpului. În 1969 au avut loc lucrări de îndepărtare parţială a fumului, prafului şi mucegaiului din Altar, de pe Catapeteasmă şi Naos.
Vreme de mai bine de 200 de ani, cutremurele, umiditatea, infiltrările de apă au cauzat pe lângă fisuri şi crăpături şi distrugerea parţială sau toată a unor părţi din pictură. În 1971, unele picturi originale, cele exterioare de la altar, dar şi cele din pronaos şi pridvor au fost îndepărtate sau acoperite cu pictură, care a fost apoi la rândul ei îndepartată peste patru decenii. Tot în 1971 s-a adăugat o pictură exterioară, icoana Buneivestiri, deasupra intrării în biserică. La acea dată duşumeau bisericii era putredă datorită pământului umed de sub aceasta. Pământul a fost înlocuit cu piatră şi s-a turnat beton sub pietriş, şi după ce s-a turnat bitum. Peste pietriş s-au pus grinzişoare de tufan, pe care s-a bătut duşumeaua geluită, de 4, 8 cm, cu lambă şi uluc (nut şi feder). În exterior pământul a fost înlăturat în proporţie de 90% şi doar la o adâncime de 40 cm. S-a turnat o alee de beton în jurul bisericii, cât şi în pridvor. La acoperiş s-au înlocuit ţigle şi s-au pus jgheaburi şi burlane de scurgere.
Pictura exterioară a altarului (la sud-est) o reprezintă icoana Sfântului M. Mc. Gheorghe ucigând balaurul şi carul de foc la Sfântului Ilie, apoi, înaintând spre răsărit, o pictură a Sfântului Arh. Mihail ţinând piciorul drept pe pieptul unui personaj culcat la pământ şi alături Sfinţii Petru şi Pavel purtând pe braţele lor biserica. Alte picturi care mai existau încă în 1971 pe peretele exterior al altarului sunt următoarele: Buna Vestire, Sfântul Teodor Stratilat stăpânind cu picoarele un duşman căzut la pământ. Pe latura de miază-noapte lângă jertfa lui Avraam este înfăţişată Învierea Domnului (Hristos înălţându-se din Mormânt).
În primăvara lui 1972 mai sunt consemnate în patrimoniul Bisericii obiecte de o valoare artistică şi culturală deosebită: 3 icoane pe sticlă: Îngroparea Mântuitorului; Sf. Arhidiacon Ştefan, Buna-Vestire. Alte icoane: Sf. Arh. Mihail şi Gavriil, Sf. Dimitrie şi Sf. Gheorghe. Toate aparţin sec. XIX-XX.
Biserica noastră mai păstra la sfârşitul secolului XX, înaintea trimiterii lor în arhiva Arhiepiscopiei Sibiului sau de înstrăinarea unora din acestea, cărţi din mijlocul secolului al XVIII (trei la număr: Penticostar -1743, Octoih – 1749, Ceaslov – 1790) şi începutul secolului al XIX. Ultimele cărţi înlocuite cu cele de secol XXI (în anul 2013) au aparţinut începutului de secol XX.
Dintre icoanele vechi amintim epitaful de sec. XVIII, cu Îngroparea Domnului Hristos, de culoare roşiatică, pictat în ulei pe sticlă (60/50cm), icoana Sfântului Arhidiac. Ştefan, pictat în ulei, pe sticlă (50/30cm), Icoane ale praznicelor, pictate în ulei pe sticlă (60/50cm): Buna Vestire, Sf. Arh. Mihai şi Gavriil, Sf. Dimitrie, Sf. Gheorghe, toate din secolul al XVIII, dar tot din acest secol şi icoane pictate în ulei, pe lemn: Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, Buna Vestire şi Floriile cu dimensiuni de 64/62 cm şi alte două icoane pictate în ulei, pe lemn, tot de sec. XVIII: Naşterea Maicii Domnului (35/22cm) şi Naşterea Domnului (35/22).
De o deosebită valoare sunt majoritatea icoanelor praznicale, puse spre cinstire şi închinare la vremea rânduită în biserică şi în prezent, sunt icoane pictate în ulei, pe tablă, din secolul al XIX-lea (37/29 sau 36/27, 35/28). Amintim deasemenea şi icoana Sfântului Nicolae, pictată pe lemn (63/100 cm), la Sălişte, Adormirea Maicii Domnului (30/25) şi Sfânta Treime (70/40), toate din sec. al XIX-lea.
Biserica de la Cristian este foarte importantă d.p.d.v. istoric ca o mărturie a vechimii şi continuităţii românilor de pe aceste meleaguri care au făcut ca ctitoriile oamenilor simpli şi credincioşi să dăinuie peste veacuri. Pictura are o valoare incontestabilă, chiar dacă este una cu o tratare mai simplă ori naivă.
3. Preoţi slujitori la Parohia „Buna-Vestire” Cristian:
Pr. Ioan Popovici (1790-1835) cu preoteasa Stana. Numele lui este înscris în spatele strănii cantorului.
Pr. Clement Popovici din com. Sadu (1835-1862). Fiica acestuia, Asinefta, este îngropată în curtea Bisericii.
Pr. Dumitru Şurean din com. Slimnic (1863-1906) cu preoteasa Maria.
Pr. Virgil Pop, paroh pe timpul vacantării parohiei în 1899.
Pr. Ioan Popa din Sălişte (1907-1909); ajuns mai târziu director al Liceului Gheorghe Lazăr – Sibiu. A fost tatăl medicului Tabuc şef al secţiei de Urologie al Spitalului Judeţean Sibiu.
Pr. Constantin Moldovan din Topliţa Română (1910-1920); plecat în funcţia de Consilier Patriarhal la Bucureşti. S-a spus despre el că a fost un apărător al credinţei ortodoxe în special în raport cu catolicismul.
Pr. Ioan Răceu din com. Tilişca (1920-1965) cu preoteasa Paraschiva. S-a născut în 1889 şi a trecut la cele veşnice în 1979. A venit la parohia din Cristian prin transferul său de la o altă parohie, dintr-un sat aparţinător de com. Şibot, jud. Alba.
În timpul primul Război Mondial a fost înrolat ca preot militar fiind cinci luni în mijlocul soldaţilor care au ajuns în Italia. Mormântul lui se găseşte şi azi în cimitirul din curtea Bisericii.
Pr. Eugeniu V. Stănescu din com. Vîrtopu, jud. Olt (1952-2000), şi preoteasa Mărioara, originară din Cristian. Părintele era fiu de preot, iar fratele profesor de Matematică la Orlat. În timpul său au avut loc lucrări de curăţire a picturii, repictare, lucrări interioare şi exterioare pentru întreţinerea locaşului de cult. Mai multe despre activitatea sa în cronologia istoricului Bisericii de mai jos.
Pr. Ioan Sas din Mag (2000-2001), cu preoteasa Maria. Va fi viitorul paroh al parohiei Cristian II, nou înfiinţată în comună.
Pr. Ioan Avram din com. Nochrich (2001- 3 sept. 2010) cu preoteasa Eugenia, profesoară în prezent la Boiţa. Vine din Săcădate unde demarase de ani buni lucrări de restaurare şi repictare a picturii bisericii etc. În timpul său se restaurează pictura bisericii de la Cristian şi se repictează pronaosul şi pridvorul. Pictura se afla într-un grad mare de degradare. Se rezugrăveşte exteriorul şi se mobiliează interiorul cu străni noi. Clădirea casei parohiale este renovată aproape în totalitate.
Pr. dr. Adrian Roman din Sibiu (instalat la 19 dec. 2010) cu preoteasa Cristina, diplomat al MAE. Părintele este născut la Sibiu. A urmat studiile liceale la Seminarul Teologic Ortodox din Alba-Iulia, Faculatea de Teologie şi Masterul în Teologie Dogmatică la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, fiind doctor în Teologie al Universităţii din Fribourg-Elveţia. În 18 sept. 2011 se resfinţeşte biserica. Activitatea sa împreună cu enoriaşii o puteţi vedea la partea dedicată secolului al XXI-lea al istoricului.
Cântăreţi mai importanţi: Pipernea Ioan, Jurca Ioan, Matei Gheorghe (anii 50΄-60΄) – str. XI, 91, Vălean Gligor (str. XI, 86), Bighea Ioan (str. XI, 62), Borbil Gheorghe (str. XIII, 41), Oltean Pavel (până în 1974), devenit preot; Stănescu Eugeniu Simion, din 1974 (fiu al părintelui Stănescu şi preot la Corabia), Muntean Vasile, din august 1975 (devenit preot; azi, preot paroh la Sibiu – Vasile Aaron); Băcilă Achim, din 1976, (devenit preot la Sibiu – Hipodrom); Vasile Tomoroga (din oct. 1977), devenit preot în satul Petriş, jud. Bistriţa; Gheorghe Pipernea jr. (str. I), azi cantor în Sibiu; Radu Bâja, din Poiana Sibiului (până în mai 2011); Cosmin Dănilă, din Sibiu (2012-prezent).
Epitropi I şi II: Crişan, G. Bâra şi Gheorghe Ghişoiu (I) (XI, 82) (la 1922); Nicolae Ghişoiu (I), str. XVII, 25 (anii 70΄), Ghişoiu Dumitru (II şi I), str. XI, 112 (din mai 1974), Voicu Vasile (II şi I), str. XIII, 2 (din iulie 1974), Bighea Ioan (II), str. XI, 62, Pipernea Vasile (I şi II), str. XIV, 9, Pipernea Ioan (I şi II), str. XVII, 21; Mateiu Gheorghe (II) str. XI, 89, anii 90’; Ghişoiu Ion (I), str. IV,16, între 1998-2000, Gheorghe Pipernea (I) (str. XIII, 3), 2002-2013, Ioan Pipernea (II) (str. XIV, 7), iar în prezent Vasile Gligor (I), epitrop din 2002, str. XI, 29;
Crâsnici (paraclisieri şi clopotari): Opriş Nicolae (str. XI, 77); Manciu Vasile (XI, 55), înainte de 1960; Moldovan Ioan (str. XIII, 7B), după 1960; Goţa Nicolae (XIII, 7), din anii 80΄; Popa Vasile (XI, 101); Ion Vălean (str. XIV, 22); Dumitru Beschiu (str. II, 25A) (2003 – prezent)
Şcoala Bisericii:
Aşa cum în Cristian „Şcoala românească” funcţiona mai întâi într-o casă (pe str. XVII) şi în alte părţi avem informaţii despre şcoli româneşti confesionale, adică ale Bisericii, (aşa cum a fost în Cristian cea de pe str. XI, nr. 50), unde orele se desfăşurau sub acoperişul unei şuri de lemn, iniţiator şi conducător fiind preotul din sat. Satul românesc din Transilvania era ctitor de şcoli.
Între 1898-1920 – o grădiniţă-şcoală funcţionează la Cristian pe str. XI, nr. 30, cu program sezonier de vară (aprilie-octombrie) fără a se ţine seamă de confesiune sau limbă pentru o populaţie care la 1900, în Cristian număra 2908 locuitori: 1996 saşi şi 912 români.
În 1907 şcolile confesionale (bisericeşti) româneşti sunt înlocuite cu cele de stat şi intruducerea limbii maghiare era obligatorie. Mitropolitul Ioan Meţianu va protesta împreună cu episcopul evanghelic Fr. Teuch. Cristerenii participă şi ei la protestele de la Sibiu.
Pe lângă biserică, vis-a-vis, a funcţionat şi o Şcoală Confesională Ortodoxă încă dinainte de anul 1900, precum şi o grădiniţă. Numărul copiilor era evident redus. Unii nu erau trimişi la şcoală pentru că părinţii nu obişnuiau, dar şi pentru că erau folosiţi la muncile agricole şi gospodăreşti. Comunităţile nu erau dispuse să cheltuiască prea mult cu preoţii şi învăţătorii calificaţi. Sărăcia şi ignoranţa nu au înlesnit procesul de învăţământ rural din Transilvania. Preoţii şi dascălii au insistat să insufle ţăranilor importanţa educaţiei, a muncii legate de comerţul extins şi folosul muncii spre contribuirea la susţinerea bisericilor şi şcolilor. Gospodarul trebuia să devină mai priceput, mai motivat spre a clădi o familie şi o societate bazată pe hărnicie, progres, valorificarea muncii.
Statul a început să se implice în sprijinul unor comunităţi ce nu-şi puteau clădi şcoli. Biserica seconda autoritatea de stat. Unele şcoli erau case închiriate. Sfântul mitropolit Andrei Şaguna dispunea ca fiecare obşte bisericească să îşi construiască şcoală. Preoţii şi dascălii erau obligaţi să colaboreze cu statul. Se organizau concursuri pentru ocuparea posturilor de preoţi şi dascăli.
Din arhivele Mitropoliei Ardealului, aflăm că în anul 1887 este numit învăţător Ioan Mocean. În 1888 erau instituiţi doi învăţători noi: Ştefan Barb şi Ioan Dordea, ultimul fiu al satului, având încă nepoţi în viaţă, foste cadre didacte aflate în prezent la pensie şi locuind vis-a-vis de clădirea şcolii. Un alt nume de învăţător este cel al lui G. (nelizibil) Pipernea. În acest an parohia îşi realegea Consiliul şi Comitetul parohial.
La anul 1892 avem date despre un învăţător cu numele G. Popoviciu căruia i se măreşte salariul în acel an. În 1893 a avut loc o sistematizare a salariilor învăţătorilor, luându-se mai multe hotărâri, cu aprobarea Arhiepiscopiei cu privire la „pruncii de şcoală”. Langa F. este numit învăţător în1897, iar N. Şurean la anul 1889.
În anul 1894 sunt semnalate mai multe neajunsuri la şcoală şi divergenţe între un învăţător (Dordea Ioan) şi părinţi.
În anul 1896 va urma o altă sitematizare a salariilor învăţătorilor.
Alte disensiuni la şcoală apar legate de un alt învăţător: Ioan Langa, în 1898. Se cere instituirea ca învăţător a lui G. Iacob. Este anul în care parohia devine vacantă şi se reconstituie organele bisericeşti. În acest an, 1898, se vorbeşte despre zidirea şcolii. Paroh este Dumitru Şurean.
În anul 1899 învăţătorii şcolii şi personalul didactic sunt schimbaţi şi se hotăreşte o nou repartiţie a salariilor acestora. Ieronim Nemeş va fi unul dintre noii învăţători concomitent cu introducerea unui paroh pe nume Virgil Pop în timp ce în parohie au loc schimbări disciplinare.
În anul 1909 şcoala şi grădiniţa sunt refăcute după un plan al arhitectului Zamfir, cu etaj, pe temelia vechii şcoli. Este cunoscut şi un alt arhitect: Cornea. Dacă în 1867 erau doi învăţători, în 1933 şcoala funcţiona cu trei, iar din 1940 cu patru învăţători. În acelaşi an se construieşte dispensarul de pe str. IV, nr. 15 şi clădirea Primăriei (str. I, 1), dar şi clădirea şcolii mari (săseşti).
Casa parohială
Este construită în anul 1866, în vremea păstoririi preotului Dumitru Şurean. Se află la depărtare de 4 case de biserică, pe str. XIII, la nr. 1. Este construită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu ţiglă, având 3 încăperi principale, pridvor şi pivniţă. La casa parohială este amenajată în curte şi o încăpere ce găzduieşte bibliteca parohială şi arhiva şi multe obiecte gospodăreşti. O colecţie de obiecte vechi legate de trecutul bisericii şi al comunei este expusă celui care-i trece pragul.
Biblioteca parohială numără un număr de câteva sute de cărţi, reviste şi ziare. Se află într-un loc special amenajat din curtea casei parohiale, alături de alte obiecte „ostenite” (vechi) care vorbesc despre viaţa şi cultura zonei. Spre păstrare, parohia are şi obiecte de cult sau bisericeşti care au fost folosite în biserica parohiei sau în altă parte în secolele trecute. De asemenea anumite manuscrise păstrate, de secol XIX, vorbesc despre oamenii locului şi modul lor de viaţă.
Unele dintre cărţi şi obiecte sunt de la jumătatea secolului al XIX-lea. Altele mai vechi au fost trimise arhivei mitropolitane de la Sibiu.
Documente:
După unele mărturii, în 1916 arhiva parohiei este distrusă în timpul războiului. Se pare că în 1971 cele mai vechi documente erau legate de registrele de Botez, Cununie şi Înmormântare, începând cu anul 1814. Hrisovul vechi, în scriere chirilică de mână, din Sfânta Masă trimis la Mitropolie în 2011, este încă de negăsit după depunerea lui în vederea arhivării.
Troiţele:
Prima troiţă se află în curtea Bisericii. Datează din 1915 şi este restaurată în 2011. Este construită din lemn de stejar, masiv. A fost cioplită cu barda şi s-au folosit cuie fabricate manual de un fierar. În prezent este pictată pe ambele părţi înlocuindu-se table pictate şi aplicate pe cruce în anii 70’. Ea este specifică locului.
A doua troiţă este din anii 70’ sau mai veche, este o copie a primei şi este restaurată în 2013. Ea se află în mijlocul cimitirului mare.
O altă troiţă a fost construită din lemn lângă „punte”, în vecinătatea Căminului cultural, după anii 90’ plecându-se de la tipare din zona Mărginimii.
Monumentul eroilor: se află construit în incinta Bisericii, din anul 1930, lângă cimitirul din curte şi este închinat eroilor din Primul Război Mondial (1914-1918). Este restaurat în iunie 2011 de către Ion Zugravul (Ioan Fleşeriu) din Apoldu de Jos/Sibiu, care reface şi înscrisul cu cele 44 de nume de eroi: Gheorghe Berbescu, Ilie Berbescu, Miron Berbescu, Ioan Balu, Gheorghe Boica, Nicolae Brădescu, Vasile Bighea, Cosman Cascu, Ioan Câmpean, Ioan Dragomir, Gheorghe Dragomir, Gheorghe Ghişoiu, Ioan Ghişoiu, Petru Ghişoiu, Iosif Jurca, Gheorghe Jurca, Ilie Jurca, Miron Manciu, Gheorghe Manciu, Ioan Mărunţel, Nicolae Hanzu, Dumitru Ştefan, Nicolae Mărunţel, Ioan Muntean, Ioan Ocner,
| Vasile Ocner, Vasile Popa, Dumitru Popa, Rusalim Pâşu, Ioan Pâşu, Gheorghe Pipernea, Nicolae Pipernea, Gheorghe Stoican, Gheorghe Şurean, Petru Urs, Lazăr Vălean, Ioan Ghişoiu, Petru Dragomir, Dumitru Voina, Petru Bighea, Petru Bogdan, Sădean Moisă, Ilie Muntean, Vasile Pipernea.În al doilea Război Mondial trec în rândurile eroilor 123 de cristereni, iar alţi 51 sunt trimişi la muncă în Rusia. Alte 348 de persoane vor fi trimise în Rusia în 1945. |
Un monument spre cinstirea lor este ridicat în faţa primăriei.
Alte proprietăţi:
Parohia noastră a avut în proprietate un imobil din anul 1850, pe str. XI, nr. 30 ca o donaţie din partea Consiliului comunal 102/930, în 1931 (CF 5746, nr. Top. 618/1). Avea 4 încăperi, iar proiectul casei este spre păstrare la parohie. La nord se afla Grădiniţa de copii, la est fam. V. Stanciu, iar la sud şi vest drumuri. Avea un teren de 290 Mp. (CF 4746, nr. Top. 618/1) ca donaţie din 1931 (nr. act 5593/1931). Prin hotărârea Consiliului Popular al comunei Cristian, clădirea, „Casă de cultură” este solicitată pentru transfer de la Biserică la Stat. Printr-un proces verbal din 4 iunie 1972, al unei întruniri formale a Adunării Parohiale, clădirea este cedată în favoarea Statului pentru scopuri culturale. Procesul verbal nu a fost semnat decât de către preşedintele Consiliului Parohial, preotul.
Se pare că parohia mai deţinea încă pe la mijlocul secolului XX şi o şcoală pe str. XVII şi posibil o altă clădire de şcoală pe str. XI, la nr. 50.
Pe lângă terenul casei parohiale (curte şi grădină), avute din vechime, respectiv cimitirul şi curtea bisericii, parohia mai deţine din vechime cimitirul „de sub vii” cu o suprafaţă de 11.127 Mp. (CF 993, nr. top. 6298).
În 2007 parohia avea 5 hectare de teren arabil atribuite prin titlu de proprietate în 2005. A fost vândut un teren pentru completarea sumei datorate lucrărilor de restaurare de la biserică din anul 2008. Un alt teren a fost luat prin decizia guvernamentală (2011) din pricina traversării autostrăzii Sibiu-Orăştie pe suprafaţa acestuia. Despăgubirile băneşti nu au fost încă primite.
În prezent parohia mai deţine în proprietate 3 hectare de teren arabil pe care le administrează împreună cu cealaltă parohiei din comună.
Secolul al XX-lea
Alte activităţi ale parohiei afară de unele deja amintite mai sus:
1973 – 25 martie – colectă pentru ajutorarea bisericii prăbuşite din Ucea de Jos
1974-1976 – se înlocuieşte gardul de lemn care împrejmuieşte curtea Bisericii cu un altul de plasă de fier şi sârmă şi stâlpi de beton.
– lucrări de reparaţie la casa parohială: refacerea reţelei electrice; demolarea cuptorului de pâine; refacerea hornului, ancorarea zidurilor cu chei de legătură din fier, lucrări de sub-zidire, tăvănitul bucătăriei şi construirea unei sobe de teracotă, instalaţii sanitare, repararea şurii
1979 – construirea remizei în cimitirul mare pentru adăpostirea carului mortuar.
1980 – reparaţii la trepte la casa parohială
– se propune o a III-a intrare în cimitir, pentru carul mortuar
1983 – reparaţii la gardul şi poarta Bisericii
– repararea şi revopsirea carului mortuar
1984 – repararea şi confecţionarea gardurilor din beton la cimitirul mare.
Secolul al XXI-lea
Între anii 2008-2010, cu binecuvântarea IPS Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, prin grija părintelui Ioan Avram şi sprijinul direct al primăriei, primar fiind Ioan Seuchea, a epitropilor Gligor Vasile şi Pipernea Gheorghe şi cu ajutorul enoriaşilor s-a restaurat pictura veche a bisericii, s-au repictat pronaosul şi pridvorul şi au fost reînoite strănile, iar biserica a fost zugrăvită. Lucrarea a fost coordonată de pictorul restaurator Mihai Bârhală şi reprezintă cel mai amplu şantier din ultimele decenii, implicarea financiară fiind foarte ridicată.
În aceşti ani lucrări majore de reabilitare şi amenajare au avut loc şi la casa parohială care a fost refăcută la exterior. Afară de acoperiş, iar la interior în proporţie de 80% (cu aproximaţie), casa devenind locuibilă. A fost instalată şi încălzirea centrală şi parchetate trei încăperi. Tâmplăria PVC la ferestre şi la două încăperi a fost pusă tot în aceşti ani.
În 19 decembrie 2010 este instalat preot paroh părintele Adrian Roman. Împreună cu credincioşii s-au realizat lucrări în perspectiva resfinţirii lăcaşului de cult din data de 18 septembrie 2011. Dintre acestea enumărăm:
Anul 2011:
– reconstruirea Sfintei Mese şi înzestrarea cu odoare bisericeşti absolut necesare săvârşirii Sfintelor Taine: cristelniţă, epitaf, veşminte, cărţi, sfeşnice, icoane etc.(iulie-august);
– mobilarea şi eficientizarea spaţiului altarului (aprilie-mai);
– construirea a două alei ce deservesc ieşirile din curtea Bisericii (mai);
– înlocuirea uşilor exterioare ale bisericii (iulie);
– reparaţii la pamite (mai)
– renovarea şi pictarea Troiţei din curtea Bisericii (iunie);
– renovarea Monumentului Eroilor din curtea Bisericii;
– recondiţionări, reparaţii şi redestinări a unor spaţii şi dependinţe;
– finalizarea lucrărilor la casa parohială (20 ian-17 sept.), devenită locuibilă pentru familia preotului: amenajarea unei băi şi toalete noi, canalizare, instalaţie electrică nouă, extinderea încălzirii centrale, reamenajări, re-mobilare, uşi interioare/exterioare, parchetări, zugrăvire, reparaţii exterioare şi la subsol, pavarea curţii; repararea dependinţelor şi darea lor în folosire ca magazie, garaj, foişor, extinderea şi înălţarea podului de la poartă cu acoperirea totală a canalului de scurgere şi amplasarea a două guri de vizitare etc.
– pelerinaj în Bucovina (24-28 iunie)
– încheierea Procesului Verbal de recepţie definitivă a picturii (iulie);
– acreditarea parohiei ca furnizor de servicii sociale primare având în perspectivă şi accesarea de fonduri printr-un proiect guvernamental şi infiinţarea unui centru de zi în parteneriat cu Primăria Cristian;
– securizarea spaţiilor prin instalarea alarmei la biserică,
– protocol cu şcoala şi grădiniţa,
– construirea unui website al Parohiei: (www.bisericabunavestirecristian.wordpress.com);
– sfinţirea bisericii (18 septembrie)
Anul 2012:
– Organizarea de activităţi cultural-religioase şi sociale prin colaborarea cu instituţiile comunei şi cu reprezentanţii şi membrii acestora: concerte, ajutoare sociale, vizite pastorale şi sociale. Mai mulţi copii sunt ajutaţi să reînceapă şcoala. Unora li se plătesc abonamentele pentru învăţământul special de la Sibiu (Şcoala inclusivă) şi altora le sunt asigurate rechizitele şi hainele sau încălţămintea. Se organizează ocazional mese calde pentru cei săraci prin bunăvoinţa şi suportul unor enoriaşi. Ajutoarele constând în alimente şi îmbrăcăminte sunt constante, unii enoriaşi implicându-se direct în distribuţia lor pe lângă suportul oferit de parohie în conformitate cu zecile de dosare sociale întocmite.
– Întâlnirea cu ambasadorul Belgiei (30 mai) în vizită la Cristian
– Înlăturarea aleii de beton din jurul bisericii şi construirea drenajului la adâncime, cu izolarea temeliei şi înlocuirea pământului din jurul ei cu sort (octombrie).
– Terminarea finisajelor la dependinţele restaurate de la casa parohială
– Mai mulţi copii în abandon şcolar sunt trimişi şi susţinuţi de parohie pentru a-şi continua studiile la Sibiu, iar alţii sunt sprijiniţi la Cristian cu rechizite, haine, alimente,
– Concerte şi scenete la biserică prin implicarea copiilor de la grădiniţă şi şcoală (Sărbătorile de iarnă şi Sfintele Paşti şi Ziua Eroilor)
– Preotul – membru al „Asociaţiei mărginenilor”
Anul 2013:
– familia preotului este invitată să facă parte onorific din vătăşia străzii XI din care fac parte aprox. 100 de familii
– se cere din nou un post de cântăreţ pe seama parohiei noastre.
– construirea unei canalizări subterane, deasupra drenajului de adâncime, în jurul bisericii cu refacerea şi extinderea aleii şi a pavajului din jurul ei, prevăzută cu rigole pentru scurgerea apei. Apele vor fi captate la peste 1,50 m într-un canal de drenaj, iar la aprox. 60 cm prin conductele de sub alee într-un bazin colector (aprilie). Umiditatea în Biserică a scăzut astfel semnificativ, existând pericolul afectării în continuare a picturii interioare şi exterioare.
– restaurarea troiţei din cimitirul mare (iunie)
– o nouă fântână în cimitirul mare cu ajutorul primăriei (iulie)
– canal pentru apele binecuvântate sau din spălările din altar lângă căsuţa de lumânări (iulie)
– refacerea părţii inferioare a soclului bisericii şi rezugrăvirea lui,
– refacerea soclului de sub pictura exterioară a altarului, afectată de umiditate, în vederea restaurării viitoare,
– lucrări de modernizare şi extindere la reţeaua electrică; iluminarea exterioară a bisericii,
– în zona altarului, deasupra aleii şi la intrarea în curte, deasupra porţilor, ţevile de gaz au fost modificare şi introduse în subteran,
– părţi din zugrăveala casei parohiale sunt reparate al treilea an la rând din cauza umidităţii (septembrie),
– alţi trei copii sunt trimişi la şcoală cu ajutorul parohiei.
– pelerinaj in Israel 23-29 octombrie,
– toate cărţile vechi din biserică sunt înlocuite cu altele noi,
– corul parohiei concertează pentru prima oară (25 decembrie).
Anul 2014:
– restaurarea picturii exterioare din partea de sud în urma înlăturării şi refacerii suportului de zugrăveală
– reamenajări în altar
– înlocuirea suporturilor de metal în foişorul pentru aprinderea lumânărilor
– lucrări în turn şi pod la acces şi ferestre şi la reţeaua de electricitate şi sonorizare,
– refacerea iluminatului în pamite,
– amenajarea curţii,
– construirea drum de acces, unei magazii noi şi a unui grup sanitar modern în curtea Bisericii,
– finalizarea unui prim istoric al parohiei şi al bisericii pentru proiectul de realizare a unei monografii a Arhiepicopei Sibiului.
– diferite acţiuni filantropice şi sociale, cultural-educative prin colaborarea cu Şcoala, Primăria şi alte instituţii.
Alte fapte:
– 9 persoane de altă confesiune sunt primiţi în sânul Bisericii noastre prin Botez sau Mirungere între 2011-2014.
– În 2012 Biserica Evanghelică face o primă invitaţie către preotul ortodox (pr. Roman) pentru a fi prezent la reuniunea lor de la Cristian din acel an.
– vizite oficiale belgiene etc.
Tradiţii:
Ieşirea la holde (Rusalii –Pogorârea Duhului Sfânt) – sătenii ies în holde, împreună cu preotul, după slujbă, la binecuvântarea şi sfinţirea culturilor.
Craii (ziua de Crăciun)- copii şcolari, îmbrăcaţi în haine populare şi care joacă sceneta Irozii în biserică, după Sfânta Liturghie.
Junii sau Ceata căluşerilor – Sărbătorile de iarnă. Tineri în port popular specific colindă satul cântând şi jucând pe la casele oamenilor. Sunt prezenţi şi la slujbele Bisericii şi sunt implicaţi în organizarea slujbei de Bobotează (Botezul Domnului-6 ian.)
Maslul „bolnavilor” (Duminica a doua din Postul Mare). Credincioşii se strâng la Biserică pentru a se ruga şi a face o colectă pentru ajutorarea unui bolnav din parohie.
„Cina”. Are loc seara, în pamite (clădire la intrarea în curtea Bisericii) după Denia celor 12 Evanghelii din Joia Mare. La ea participă preotul împreună cu bărbaţii care au luat parte la slujbă. Se binecuvintează o parte din pâinea caldă adusă pentru „păştiţe” şi vinul. Preţ de câteva minute se consumă cele aduse din partea familiei care „donează Paştile”.
Alte tradiţii legate de sărbătorile religioase: împodobirea bradului de Crăciun, în biserică; junii la Biserică şi la casa parohială în a treia zi de Crăciun şi Balul Junilor şi „aruncatul fetelor” în seara aceleaşi zi; Balul „seniorilor” din Cristian (a patra zi de Crăciun); ieşirea la râu (Cibin) a celor două parohii şi sfinţirea împreună a apei de Bobotează; ş.a.m.d.
Tradiţii legate de botez, nuntă, parastase, înmormântare: împodobirea unui „pom” (crenguţă de măr) deasupra pâinii aduse pentru parastas; încadrarea porţilor Bisericii şi porţilor caselor fetelelor necăsătorite cu mesteacăni în sâmbăta Rusaliilor. Încadrarea intrării casei unde locuieşte un viitor mire sau o mireasă cu mesteacăni sau brazi; ducerea sălciilor (crenguţe înmugurite) sfinţite din ziua Floriilor, la mormintele din cimitir, târguri; ş.a.m.d.
Tradiţii culinare locale şi tradiţii legate de zile sau perioade ale anului: ciorba de macriş cu carne de miel, hencleşul, prescura pe vatră, plăcinta cu ceapă etc.; „bătaia” cu leuştean şi agăţarea lui porţi după Înălţarea Domnului; ouăle roşii vopsite cu coajă de ceapă şi frunze din curtea Bisericii;
Vătăşia. Este o asociere a câtorva zeci de familii de o stradă sau două în vederea sprijinului reciproc, în special (în prezent) financiar în caz de deces, incendiere a casei etc. Se reunesc anual pentru treburi administrative şi pentru organizarea unei cine (petreceri) festive între vecini.
| Vizitaţi site-ul parohiei noastre:www.bisericabunavestirecristian.wordpress.comParohia Ortodoxă Română Cristian ICristian, str. XIII, nr. 1 (casa parohială), nr. 6 (Biserica);Tel.: 0269 579 193 |